Transilvania în imagini (13)

Pietre funerare la Ilieni

Biserica reformată (calvină) fortificată din Ilieni/ Illyefalva/ Ilgendorf, jud. Covasna

Încadrarea monumentelor funerare în viziunea despre patrimoniu nu a fost niciodată uniformă sau constantă în cercetarea istorică din România. Dacă cele antice şi cele medievale au fost văzute aproape mereu ca valoroase documente epigrafice, dacă pietrele tombale cu gisant, datând din evul mediu târziu până la jumătatea secolului al XVIII-lea, au fost mereu apreciate pentru valoarea lor artistică, pietrelor funerare obişnuite din secolele XVII-XIX nu li s-a acordat şi nu li se acordă nici în prezent mare atenţie.

Comportamentele comunităţilor faţă de monumentele funerare diferă în funcţie de perioadă şi de zonă. Practicarea înmormântărilor în imediata apropiere a bisericilor şi în interiorul acestora, în special până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, a presupus o continuă suprapunere sau desfiinţare a mormintelor cauzată de spaţiul limitat disponibil.  Aceste practici au afectat direct monumentele funerare. Evident, în perioade mai vechi, multe morminte aveau doar cruci de lemn care ar fi avut şanse aproape nule pentru a se păstra până în prezent. Dacă în zonele urbane situaţia se modifică pentru majoritatea populaţiei încă din secolul al XVIII-lea, la sat abia după 1850 momunentele şi crucile din piatră devin regulă.

În multe sate şi oraşe din Transilvania, odată cu mutarea cimitirelor din curtea bisericilor spre marginile, cea mai mare parte a monumentelor funerare vechi au fost distruse. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în secolul al XX-lea, în cazul cimitirelor a căror continuitate a fost păstrată cel puţin din secolele XVII-XVIII, dar, mai grav, se întâmplă şi în prezent.

Totuşi, există şi cazuri fericite, dincolo de cele celebre (aşa cum este cimitirul evanghelic din Sighişoara sau alte cimitire evanghelice din oraşe importante). La Ilieni/ Illyefalva, în judeţul Covasna, pietre funerare de secol XIX au fost preluate de la mormintele desfiinţate şi adăpostite în incinta fortificată a bisericii.

Cercetarea şi protejarea momumentelor funerare din secolele XVIII – XIX este o necesitate din ce în ce mai mare din cauza riscului de deteriorare de către factorii meteo sau prin acţiunile oamenilor la care sunt expuse acestea. Informaţiile pe care monumentele funerare le oferă sunt de importanţă majoră pentru demografia istorică, mai ales că, uneori, nu sunt reţinute şi de izvoarele scrise.