Transilvania în imagini (74)

„Casă ţărănească, Interior”

Fotogravură după o fotografie de Al. Antoniu, Albumul General al României (?), partea a  II-a, Bucureşti, 1904 – colecţia Renascendis

Imagine a camerei de oaspeţi („casa bună”) dintr-o casă românească tradiţională din zona Sibiului. Fotogravura este realizată după o fotografie Alexandru Antoniu (fapt indicat pe planşă prin specificaţia „Colecţia Al. Antoniu”). Ca şi cele pe care le-am prezentat anterior provine, cel mai probabil, din Albumul General al României, partea a II-a, publicat în 1904 de Socec & Co sub îngrijirea lui Antoniu. Lucrarea avea un pronunţat caracter propagandistic, într-o perioadă în care se făceau eforturi din toate direcţiile pentru conturarea şi consolidarea unei identităţi naţionale româneşti care să includă şi comunităţile româneşti din afară Regatului.

Transilvania în imagini (73)

Portret de grup - ţărani români din zona Sibiului

Fotografie lipită pe carton, c. 1900, atelier Wilhelm Auerlich, Hermannstadt/ Sibiu/ Nagyszeben – colecţia Renascendis

Fotografia de astăzi prezintă un grup de trei ţărăni români, două femei şi un bărbat, din zona Sibiului (posibil din Topârcea) în costume tradiţionale.

Wilhelm Auerlich (1853-1917) este unul dintre cei mai importanţi fotografi sibieni ai ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea şi primele două ale celui de-al XX-lea. Auerlich a lucrat la Bucureşti între 1880 şi 1884 ca şeful studioului Herter. În 1884 vine la Sibiu pentru a conduce noul atelier Herter, iar în 1887 îşi deschide atelier sub nume propriu pe Heltauergasse 53 şi ulterior  o filială la Viena. 

Transilvania în imagini (72)

Portret de grup

Fotografie cartonată, c. 1900, atelier Bach Károly (Carl Bach), Gyulaféhervár/ Karlsburg/ Alba Iulia – colecţia Renascendis

Carl Bach (Bach Károly) este probabil cel mai cunoscut şi longeviv fotograf din Alba Iulia de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Nu ştim exact perioada în care a activat, dar se păstrează fotografii semnate de Bach încă de la 1880. Portretul „en buste” al grupului de trei femei pe care îl prezentăm astăzi este realizat în jurul anului 1900 şi face parte din ultima faza a producţiei fotografice a lui Carl Bach.

Transilvania în imagini (71)

Braşov/ Kronstadt/ Brassó

Carte poştală necirculată, Foto Knauer Braşov, anii ’20– colecţia Renascendis

Carte poştală realizată după o fotografie a jumătăţii nordice a cetăţii Braşovului. Vederea este luată de pe dealul Warthe, din dreptul fostului liceu evanghelic „Johannes Honterus”, astăzi maternitatea municipală. În prim plan se află Turnul Negru.

Un obiect pe săptămână (31)

Candelă din cositor, sfârşitul secolului al XVIII-lea, probabil atelier transilvănean  – colecţia Renascendis

Dimensiune: H: 15,2 cm; D: 7,4 cm

Material: cositor

Tehnică de realizare: turnare, strunjire, incizare, ştanţare, lipire

Descriere: candelă da formă conică realizată din cositor. Gâtul tronconic este terminat cu o buză înaltă ce reproduce imaginea unor flăcări. Cele trei braţe, pornite dintr-un brâu median, sunt decorate cu un penaj în relief (solzos) şi se termină cu un cap de vultur încoronat, prevăzut cu orificii de prindere pentru lanţuri. Partea inferioară a corpului candelei este decorată prin ştanţare cu motive vegetale. Aceleaşi motive decorează şi butonul masiv, tronconic cu anou de prindere din partea inferioară a piesei.

Candelele din cositor, de diverse tipuri şi dimensiuni, sunt nişte apariţii ocazionale în colecţiile muzeale şi private din România. Deşi nici una nu prezintă nici un fel de marcaje care să ateste clar provenienţa, răspândirea geografică relativ uniformă în Transilvania, Banat, Ţara Românească şi Moldova pare să indice că au fost produse în ateliere transilvănene (cel mai probabil din Braşov şi Sibiu). Încercările meşteşugarilor de a eluda reglementările breslelor sunt destul de bine documentate şi se poate presupune despre cositorari că nu făceau excepţie, mai ales în cazul unor produse destinate exclusiv exportului şi comunităţilor ortodoxe din interiorul Transilvaniei.

Transilvania în imagini (70)

Ţărancă la război

Fotogravură după o fotografie de Al. Antoniu, Albumul General al României (?), partea a  II-a, Bucureşti, 1904 – colecţia Renascendis

Fotogravură ilustrând o ţărancă, cel mai probabil din zona Sibiului, ţesând la război. Fotogravura este realizată după o fotografie Alexandru Antoniu (fapt indicat pe planşă prin specificaţia „Colecţia Al. Antoniu”). Ca şi cele pe care le-am prezentat anterior provine, cel mai probabil, din Albumul General al României, partea a II-a, publicat în 1904 de Socec & Co sub îngrijirea lui Antoniu. Lucrarea avea un pronunţat caracter propagandistic, într-o perioadă în care se făceau eforturi din toate direcţiile pentru conturarea şi consolidarea unei identităţi naţionale româneşti care să includă şi comunităţile româneşti din afară Regatului.

Transilvania în imagini (69)

Familie de saşi din Sibiu/ Hermannstadt/ Nagyszeben

Fotografie cartonată, c. 1890-1895, atelier Victor Mysz, Hermannstadt/ Sibiu/ Nagyszeben – colecţia Renascendis

Astăzi vă prezentăm una dintre cele mai frumoase şi interesante fotografii din colecţia Renascendis. Portetul de familie este realizat în jurul anilor 1890-1895, în atelierul fotografului sibian Victor Mysz. Avem sub ochi imaginea unei mame (la stângă) şi a celor trei copii ai săi însoţiţi, cel mai probabil de o bunică. Mezina familiei este îmbrăcată într-o ţinută cu evidente influenţe din partea portului tradiţional săsesc, ţinută pentru fetiţe foarte la modă în epocă printre populaţia săsească urbană înstărită.

Contrastul realizat de vestimentaţia personajelor este evident, opune lumea oraşul celei a satului, sugerând simultan relaţiile fireşti dintre cele două, la monentul respectiv. Referitor la femeia aflată în spatele copiilor, stând în picioare, despre care am considerat că este o bunică a familiei, unii ar putea găsi argumente cum că este, mai degrabă, slujnica  – o ţărancă din împrejurimile Sibiului. În epocă, era o practică obişnuită ca familiile săseşti înstărite de la oraş să aibă ajutoare în casă. De obicei, acestea erau fete venite de la sat, dar foarte rar tot săsoaice. Este destul de puţin probabil ca acestă familie să aibă ca ajutor în casă o femeie matură, săsoiacă şi să dorească să se fotografieze împreună, mai ales când aceasta poartă haine ţărăneşti şi nu orăşeneşti. Mult mai credibil este ca femeia să fi fost bunica maternă a copiilor, posibilitate susţinută şi de anumite asemănări fizionomice. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, din ce în ce mai multe fete din mediul rural erau trimise la şcoli în speranţa unei căsătorii avantajoase, care să le permită avansarea pe scara socială şi mutarea la oraş. Părinţii acestora rămâneau, în schimb, la sat. Şi aici este posibil să avem un astfel de caz: o ţărancă, purtând hainele bune, de sărbătoare, a venit în vizită la fiica şi nepoţii săi de la oraş, iar evenimentul este imortalizat fotografic.

Transilvania în imagini (68)

O familie ţărănească din Ardeal

Fotogravură după o fotografie de Al. Antoniu, Albumul General al României (?), partea a  II-a, Bucureşti, 1904 – colecţia Renascendis

Fotogravură ilustrând o familie de ţărăni români din zona Sibiului realizată după o fotografie Alexandru Antoniu (fapt indicat pe planşă prin specificaţia „Colecţia Al. Antoniu”). Ca şi cele pe care le-am prezentat anterior provine, cel mai probabil, din Albumul General al României, partea a II-a, publicat în 1904 de Socec & Co sub îngrijirea lui Antoniu. Lucrarea avea un pronunţat caracter propagandistic, într-o perioadă în care se făceau eforturi din toate direcţiile pentru conturarea şi consolidarea unei identităţi naţionale româneşti care să includă şi comunităţile româneşti din afară Regatului.

Transilvania în imagini (67)

Vedere din Codlea/ Zeiden/ Feketehalom

Carte poştală necirculătă, editura Meridiane, anii ’70 – colecţia Renascendis

Vedere parţială asupra Codlei după o fotografie de Al. Mendrea. În prin plan Strada Măgurii, văzută  longitudinal, de la periferie spre biserica evanghelică.  

Transilvania în imagini (66)

Vedere din Sighişoara/ Schäßburg/ Segesvár

Carte poştală necirculătă, editura Meridiane, anii ’70 – colecţia Renascendis

Carte poştală după o fotografie făcută din casa parohială evanghelică din Sighişoara spre Turnul Cositorarilor şi Turnul cu Ceas.

Un obiect pe săptămână (30)

Batistă cu dantelă, c. 1850-1860, atelier autohton (Transilvania ?) – colecţia Renascendis

Dimensiune: 29x28 cm

Material: batist, dantelă din fir de bumbac

Tehnică de realizare: croire, coasere, executare cu ciocănele

Descriere: batistă de formă pătrată cu centru oval din batist în jurul căruia este aplicată o bordură lată din dantelă. Dantela este realizată din fir de bumbac, cu ciocănele, în punct de Paris (?). Decorul dantelei este compus din motive florale şi cruciforme.

Transilvania în imagini (65)

Miri români din zona Sibiului

Fotografie cartonată, c. 1900, atelier Victor Mysz, Hermannstadt/ Sibiu/ Nagyszeben – colecţia Renascendis

Victor Mysz este unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi sibieni din intervalul 1880-1920, alături de Wilhelm Auerlich şi fraţii Emil şi Josef Fischer. Mysz avea atelierul pe Fleischergasse no. 6 (astăzi strada Mitropoliei) şi de la el se păstrează exclusiv portrete de studio.

Astăzi vă prezentăm portretul unui cuplu de miri din zona Sibiului, realizat în jurul anului 1900.

Transilvania în imagini (64)

Costum Naţional din Bistriţa (Bistritz/ Beszterce)

Fotogravură după o fotografie de Al. Antoniu, Albumul General al României (?), partea a  II-a, Bucureşti, 1904 – colecţia Renascendis

Portret al unei românce în costum tradiţional din Ţinutul Bistriţei într-o fotogravură realizată după o fotografie de Alexandru Antoniu (fapt indicat pe planşă prin specificaţia „Colecţia Al. Antoniu”). Ca şi cele pe care le-am prezentat anterior provine, cel mai probabil, din Albumul General al României, partea a II-a, publicat în 1904 de Socec & Co sub îngrijirea lui Antoniu. Lucrarea avea un pronunţat caracter propagandistic, într-o perioadă în care se făceau eforturi din toate direcţiile pentru conturarea şi consolidarea unei identităţi naţionale româneşti care să includă şi comunităţile din afară Regatului (în principal cea din Transilvania).

Transilvania în imagini (63)

Vedere din Râşnov/ Rosenau/ Barcarozsnyó

Carte poştală necirculată, editura Meridiane, anii ’70 – colecţia Renascendis

Vedere spre cetatea Râşnovului de la jumătatea Străzii Bisericii (evanghelice). Fotografie de Alexandru Mendrea.

Transilvania în imagini (62)

Vedere din Rupea/ Reps/ Kőhalom

Carte poştală necirculată, Editura Meridiane, anii ’70 – colecţia Renascendis

Vedere parţială asupra centrului oraşului Rupea, având în fundal binecunoscuta cetate. Fotografie de Al. Florescu.

Un obiect pe săptămână (29)

Ace de văl/ Bockelnadeln, secolul al XIX-lea, atelier transilvănean – colecţia Renascendis

Dimensiune: D: 2 cm; L:5,5 cm şi 7,5 cm

Material: alamă, argint, sticlă

Tehnică de realizare: turnare, şlefuire, cizelare, lipire, argintare, montare, asamblare

Descriere: ace de văl în formă de floare, realizate din alamă argintată şi decorate cu elemente de sticlă colorată. Capul acelor este realizat dintr-o placă cu şase lobi pe care se află intercalate trei perle din alamă argintată cu trei casete în care sunt montate sticle roşii faţetate. Prin centrul plăcii este trecută tija acului de care este ataşat registrul superior decorativ – o sticlă roşie montată central, încojurată de alte patru sticle roşii respectiv turcoaz.                        

Acele de văl (Bockelnadeln) erau un element nelipsit pentru împodobirea/ găteala capului (Bockelung), în diverse variante, la săsoaice. Prezente în forme asemănătoare încă din evul mediu, acele de păr se constituiau în garnituri cu podoaba de piept (Heftel) şi cordonul/ cingătoarea (Spangengürtel). Iniţial folosite în vestimentaţia patricienelor, uzul acelor de păr s-a extins şi generelizat în secolul al XVIII-lea. În zonele rurale, erau purtate în special de către femeile măritate. Sunt însă cazuri în care cilindrul de catifea (Borten), purtat pe cap de fete nemăritate, era ornamentat cu ace. Exemplarele vechi de ace sunt realizate exclusiv din argint şi argint aurit, decorate cu email şi pietre preţioase. Din secolul al XVIII-lea, în realizarea podoabelor săsoaicelor se utilizează însă din ce în ce mai multe sticle colorate pentru a înlocui pietrele şi a scădea astfel costurile. Mai mult, în secolul al XIX-lea, pentru familiile mai puţin înstărite se realizează podoabe exclusiv din materiale nepreţioase (alamă, bronz, cositor, fier, sticlă), dar care, în special prin argintare, le imită pe cele preţioase. În general, număr acelor folosite la împodobirea capului unei femei era un semn al statutului social.          

Transilvania în imagini (61)

Cetatea din Făgăraş – Unde a fost închisă Dómna luĭ Mihai Viteazul (Schloss Fogarasch/ Fogarasi vár)

Fotogravură după o fotografie de Al. Antoniu, Albumul General al României (?), partea a  II-a, Bucureşti, 1904 – colecţia Renascendis

Fotogravură din acelaşi lot cu cele prezentate anterior, realizată după o fotografie de Alexandru Antoniu (fapt indicat pe planşă prin specificaţia „Colecţia Al. Antoniu”). Provine, cel mai probabil, din Albumul General al României, partea a II-a, publicat în 1904 de Socec & Co sub îngrijirea lui Antoniu. Lucrarea avea un pronunţat caracter propagandistic, într-o perioadă în care se făceau eforturi din toate direcţiile pentru conturarea şi consolidarea unei identităţi naţionale româneşti.

Transilvania în imagini (60)

Portul Naţional din Năsăud (Nussdorf/ Naszód)

Fotogravură după o fotografie de Al. Antoniu, Albumul General al României (?), partea a  II-a, Bucureşti, 1904 – colecţia Renascendis

Fotogravura de astăzi redă imaginea unui grup de români năsăudeni în portul tradiţional din epocă şi face parte din aceaşi serie realizată după fotografii de Alexandru Antoniu (fapt indicat pe planşă prin specificaţia „Colecţia Al. Antoniu”). Fotogravura provine, cel mai probabil, din Albumul General al României, partea a II-a, publicat în 1904 de Socec & Co sub îngrijirea lui Antoniu. Lucrarea avea un pronunţat caracter propagandistic, într-o perioadă în care se făceau eforturi din toate direcţiile pentru conturarea şi consolidarea unei identităţi naţionale româneşti.

Alexandru Antoniu (1860 – 1925) a fost un fotograf bucureştean, activ între anii 1890-1925, foarte cunoscut şi apreciat de public în epocă. În istoria fotografiei româneşti, Antoniu nu se remarcă pentru calitatea artistică a producţiei sale fotografice, ci prin valoarea documentară a acesteia. De la sfârşitul secolului al XIX-lea, Antoniu îţi publică şi implicit popularizează opera fotografică prin intermediul câtorva albume.

De remarcat, cu privire la compoziţia portului tradiţional bărbătesc din zona Năsăudului, este puternica influenţă venită din partea portului săsesc bistriţean.

Un obiect pe săptămână (29)

Pahar pentru vin, mijlocul secolului al XIX-lea, Porumbacu de Sus, jud. Sibiu – colecţia Renascendis

Dimensiune: H:12 cm; D:7,5 cm

Material: sticlă, email roşu, aur coloidal

Tehnică de realizare: suflare în formă, şlefuire, pictare

Descriere: pahar realizat din sticlă incoloră, suflată în formă, având corp cilindric. Buza şi baza sunt şlefuite. Exteriorul paharului  este decorat cu o cunună de viţă de vie în centrul căreia, pe o ramură stă o pasăre. Diametral opus este reprezentată încă o ramură de viţă de vie. Buza şi baza paharului prezintă câte o bordură pictată. Decorul este realizat, prin pictare la cald, cu pigment  roşu de suprafaţă, iar o serie de detalii (nervurile frunzelor, pe najul păsării etc.), deja şterse, cu aur colidal. Restul suprafeţei exterioare a paharului este corodată cu acid pentru un aspect alb-opac.

Transilvania în imagini (59)

Sibiu/ Hermannstadt/ Nagyszeben

„Turnul electric” (Turnul Sfatului)/ Ratturm/ Tanácstorony

Carte poştală circulată, c. 1940 – colecţia Renascendis

Turnul Sfatului este unul din monumentele emblematice ale Sibiului care, fără îndoială, nu are nevoie de multă prezentare. Construit până la invazia mongolă din 1241, ca poartă a celui de-al doilea inel de fortificaţii al oraşului, turnul a suferit numeroase modificări şi reconstrucţii până spre mijlocul secolului al XIX-lea. Numele de „Turnul Sfatului” se datorează clădirii vechii primării a Sibiului, care se află în vecinătate.

În 1906, cadranele ceasului sunt schimbate cu unele de sticlă pentru a putea fi iluminate electric pe timp de noapte, de aici şi denumirea de „Turnul electric” folosită pe cartea poştală.

Transilvania în imagini (58)

Culorile toamnei la Sighişoara/ Schäßburg/ Segesvár

Ulei pe carton, autor neidentificat, 1970 – colecţia Renascendis

Peisajele de toamnă au fost un subiect preferat de mulţi pictori de-a lungul ultimilor 150 de ani. Culorile vegetaţiei, lumina deosebită au fost elemente care au inspirat lucrări mai mult sau mai puţin reuşite. Pentru artiştii autohtoni, Transilvania a oferit, datorită reliefului şi aşezărilor sale pitoreşti, imagini ale naturii neatinse sau peisaje în care urbanul se suprapune adesea câmpurilor şi dealurilor.

Lucrarea pe care vi-o prezentăm astăzi este realizată în 1970, de un pictor neidentificat nefiind semnată, şi redă un peisaj din Sighişoara dintr-o perspectivă destul de rar întâlnită. Vederea este luată de pe deal, din exteriorul fortificaţiei, în zona Turnului Cositorarilor şi suprinde invenitabilul Turn cu Ceas şi o serie de clădiri de la poalele oraşului vechi.