Transilvania în imagini (69)

Familie de saşi din Sibiu/ Hermannstadt/ Nagyszeben

Fotografie cartonată, c. 1890-1895, atelier Victor Mysz, Hermannstadt/ Sibiu/ Nagyszeben – colecţia Renascendis

Astăzi vă prezentăm una dintre cele mai frumoase şi interesante fotografii din colecţia Renascendis. Portetul de familie este realizat în jurul anilor 1890-1895, în atelierul fotografului sibian Victor Mysz. Avem sub ochi imaginea unei mame (la stângă) şi a celor trei copii ai săi însoţiţi, cel mai probabil de o bunică. Mezina familiei este îmbrăcată într-o ţinută cu evidente influenţe din partea portului tradiţional săsesc, ţinută pentru fetiţe foarte la modă în epocă printre populaţia săsească urbană înstărită.

Contrastul realizat de vestimentaţia personajelor este evident, opune lumea oraşul celei a satului, sugerând simultan relaţiile fireşti dintre cele două, la monentul respectiv. Referitor la femeia aflată în spatele copiilor, stând în picioare, despre care am considerat că este o bunică a familiei, unii ar putea găsi argumente cum că este, mai degrabă, slujnica  – o ţărancă din împrejurimile Sibiului. În epocă, era o practică obişnuită ca familiile săseşti înstărite de la oraş să aibă ajutoare în casă. De obicei, acestea erau fete venite de la sat, dar foarte rar tot săsoaice. Este destul de puţin probabil ca acestă familie să aibă ca ajutor în casă o femeie matură, săsoiacă şi să dorească să se fotografieze împreună, mai ales când aceasta poartă haine ţărăneşti şi nu orăşeneşti. Mult mai credibil este ca femeia să fi fost bunica maternă a copiilor, posibilitate susţinută şi de anumite asemănări fizionomice. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, din ce în ce mai multe fete din mediul rural erau trimise la şcoli în speranţa unei căsătorii avantajoase, care să le permită avansarea pe scara socială şi mutarea la oraş. Părinţii acestora rămâneau, în schimb, la sat. Şi aici este posibil să avem un astfel de caz: o ţărancă, purtând hainele bune, de sărbătoare, a venit în vizită la fiica şi nepoţii săi de la oraş, iar evenimentul este imortalizat fotografic.

Transilvania în imagini (49)

Familie din Ţara Bârsei/ Burzenland/ Barcaság

Fotografie cartonată, c. 1900, atelier Julius Knauer, Kronstadt/ Braşov/ Brásso – colecţia Renascendis

Încă de la generalizarea fotografiei şi până după mijlocul secolului al XX-lea, ziua în care se făcea o vizită la fotograf era o zi de sărbătoare. Pentru o bună bucată de timp, fotografiile nu erau un produs foarte accesibil, majoritatea oamenilor ajungând rar la fotograf, în general pentru a avea o amintire a unor momente deosebite. Oamenii îşi îmbrăcau hainele cele mai bune, îşi alegeau podoabe potrivite, pe scurt se asigurau că au o ţinută cât mai îngrijită. Acesta este şi cazul familiei portretizate în fotografia de astăzi. Ţinutelor îngrijite şi elegante ale celor trei, în conformitate cu modele vremii, li se adaugă pietănături la fel de îngrijite, inclusiv a mustaţei tatălui – o dovadă a statutului social al bărbăţilor în epocă.

Transilvania în imagini (48)

Familie de ţărani români din zona Sibiului

Fotografie cartonată, anii ’20 – colecţia Renascendis

Astăzi vă împărtăşim fotografia unei familii de ţărani români din zona Sibiului. Părinţii sunt îmbrăcaţi în haine de factură tradiţională, în timp ce copiii poartă haine realizate după o modă orăşenească a vremii. Situaţia vestimentară redă destul de bine tendinţa de modernizare a lumii rurale din perioada respectivă în paralel cu ataşamentul faţă de anumite aspecte tradiţionale şi identitare. 

Transilvania în imagini (7)

Portret de familie – români din zona Rupea

Fotografie, atelier Julius Knauer, iulie 1898, Kronstadt/ Braşov – colecţia Renascendis

Multe fotografii vechi, deşi au o valoare documentară considerabilă, nu necesită explicaţii suplimentare. Impresia pe care o lasă privitorilor este suficientă în sine, iar orice alte discuţii nu ar face decât să complice un lucru frumos prin simplitudinea şi claritatea sa.

Credem că acesta este cazul şi pentru fotografia pe care o împărtăşim astăzi. S-ar putea discuta despre contrastul dintre nou şi vechi la nivel vestimentar, despre priceperea artistului fotograf, despre mâini muncite şi îmbătrânire prematură sau despre costumul popular românesc din zona Rupea, dar nu ar explica cu nimic impactul vizual.

Fără a fi o producţie etnografică intenţionată, studiată, este probabil unul dintre cele mai pitoreşti portrete de familie, cu un caracter etnografic sincer şi involuntar, ale fotografiei transilvănene de la sfârşitul secolului al XIX-lea. 

Aşa cum ne transmit însemnările de pe spatele cartonului suport, ne bucurăm de vederea unei familii frumoase de români „Tata (58) Mama (47) Ionică (20)” imortalizată fotografic în „iulie 1898”.