Transilvania în imagini (36)

Femeie din Ţara Bârsei torcând lână

Carte poştală necirculată, anii ’20 – colecţia Renascendis

Despre interesul manifestat faţă de temele etnografice în Transilvania, în special în zonele de locuire săsească, am mai scris aici şi aici. În anii ’20 -’30, pe măsură ce legăturile cu tradiţiile se diminiuează, mai ales în mediile urbane sau urbanizate, anumite elemente etnografice, în special cele din sfera vestimentarului, sunt redescoperite, reinterpretate şi utilizate ocazional. Fotografia etnografică din această perioadă cuprinde atât subiecte autentice (peisaje rurale, portrete de ţărani, elemente de arhitectură rurală etc.), cât portrete de orăşeni îmbrăcaţi în porturi populare sau de factură populară  - consecinţă a modei redescoperirii tradiţionalului.

Fotografia reprodusă de cartea poştală realizată în atelierul Gust, redă portretul unei femei din Ţara Bârsei într-o vestimentaţie de factură populară, torcând lână. Analiza pieselor ce compun costumul şi a fundalului imaginii nu permite stabilirea etniei personajului, cât şi a apartenenţei la mediul urban sau la cel rural.

Transilvania în imagini (27)

Siebenbürgen Wallacherinen/ Românce din Transilvania

Fotografie (portret de grup), probabil atelier sibian, c. 1880 – colecţia Renascendis

  

Despre atracţia faţă de elementele etnografice manifestată de populaţia, în special urbană, din zona de locuire săsească, am mai vorbit aici. Pe lângă temele etnografice specifice propriei naţiunii, cercetătorii saşi au fost primi care s-au ocupat, în mod sistematic, de etnografia populaţiei româneşti. Treptat, preocupărilor ştiinţifice li s-au adaugat cele ale fotografilor din acelaşi areal, care au dedicat serii întregi de fotografii, executate atât pe teren cât şi în studio, românilor, portului, locuinţelor şi ocupaţiilor tradiţionale ale acestora. Fotografia pe care o prezentăm aici se încadrează în această categorie, fapt susţinut şi de înscripţia de pe verso „Siebenbürgische Walacherinen”, care, cel mai probabil, o atribuie unui colecţii etnografice săseşti din perioadă. Portretul imortalizează un grup de trei românce, din zona Sibiului, în costum de sărbătoare, şi este realizat într-un atelier fotografic sibian, în jurul anului 1880.

Transilvania în imagini (12)

„Ţărance săseşti din Lechinţa/ Sächsische Bäuerinnen vor der Kirche in Lechnitz”

Foto orig. J. Fischer, Sibiu

Carte poştală necirculată, 1941 – colecţia Renascendis

Între fotografiile cu temă etnografică ale fraţilor Fischer dedicate saşilor, se regăseşte o serie deosebită din ţinutul Bistriţei/ Nösnerland. Calitatea şi frumuseţea acestor producţii fotografice, popularizate prin intermediul cărţilor poştale, grăiesc prin sine. Mai mult, sunt un martor elecvent al stării comunităţiilor săseşti pe care le surprind în epocă.

Imaginea ne oferă o nouă ocazie de a observa rânduiala proverbială a saşilor, exprimată chiar şi la nivel vestimentar. Cele saşe personaje, fotografiate în faţa bisericii evanghelice din Lechinţa/ Lechnitz, reprezintă două categorii sociale şi de vârstă. În stânga, sunt două tinere femei măritate, statutul lor fiind evidenţiat prin boneta (Haube) pe care o poartă. Grupul de patru fete din jumătatea dreaptă a fotografiei, care poartă pe cap un cilindru învelit în catifea (Borten), se alfă la o vârstă între momentul confirmării şi cel al căsătoriei. Costumul tradiţional săsesc de sărbătoare din multe sate ale ţinutului Bistriţei este foarte apropiat de cel al patricienelor din secolul al XVIII-lea, de unde a preluat mare parte din elemente, pe care ulterior le-a conservat cu destul de multă fidelitate.

O altă frumoasă carte poştală din această serie, ba chiar parţial cu aceleaşi personaje, o puteţi găsi pe pagina Poveştilor Săseşti: 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=290975481064415&set=a.154913638003934.1073741828.139822752846356&type=1&relevant_count=1

Transilvania în imagini (7)

Portret de familie – români din zona Rupea

Fotografie, atelier Julius Knauer, iulie 1898, Kronstadt/ Braşov – colecţia Renascendis

Multe fotografii vechi, deşi au o valoare documentară considerabilă, nu necesită explicaţii suplimentare. Impresia pe care o lasă privitorilor este suficientă în sine, iar orice alte discuţii nu ar face decât să complice un lucru frumos prin simplitudinea şi claritatea sa.

Credem că acesta este cazul şi pentru fotografia pe care o împărtăşim astăzi. S-ar putea discuta despre contrastul dintre nou şi vechi la nivel vestimentar, despre priceperea artistului fotograf, despre mâini muncite şi îmbătrânire prematură sau despre costumul popular românesc din zona Rupea, dar nu ar explica cu nimic impactul vizual.

Fără a fi o producţie etnografică intenţionată, studiată, este probabil unul dintre cele mai pitoreşti portrete de familie, cu un caracter etnografic sincer şi involuntar, ale fotografiei transilvănene de la sfârşitul secolului al XIX-lea. 

Aşa cum ne transmit însemnările de pe spatele cartonului suport, ne bucurăm de vederea unei familii frumoase de români „Tata (58) Mama (47) Ionică (20)” imortalizată fotografic în „iulie 1898”.