Transilvania în imagini (38)

Alte Bauernhäuser in Tartlau/ Case ţărăneşti vechi în Prejmer

Reproducere după Das Sächsiche Burzenland einst und jetzt, Kronstadt, 1925, p. 122 (fig. 35) - biblioteca Renascendis

Scurta monografie a lumii săseşti din Ţara Bârsei Das Sächsiche Burzenland einst und jetzt (Ţara Bârsei săsească atunci şi acum), publicată în 1925, sub forma unui volum colectiv, prin grija Decanatului Evanghelic Braşov cu ocazia aniversării a 65 de ani de la înfiinţarea Societăţii de Studii Transilvănene (Vereines für Siebenbürgische Landeskunde) şi a 55 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Transilvănene Gustav Adolf (Siebenbürgische Gustav Adolf-Vereines), reproduce diverse fotografii din aşezările săseşti care au circulat în epocă şi sub forma de cărţi poştale. Printre acestea se află şi imaginea, pe care o prezentăm astăzi, a unor frumoase case săseşti din secolul al XVIII-lea, din Prejmer. Un element deosebit de arhitectură veche este decorul crenelat al zidului porţii casei din partea dreaptă, specific mai degrabă unor construcţii monumentale în stilul Renaşterii transilvănene. În mod mod fericit, ambele case, aflate pe strada Pompierilor,  au supravieţuit până în prezent, cea din stânga fiind chiar restaurată.

Transilvania în imagini (37)

Biserica evanghelică din Bod/ Brenndorf/ Botfalu - interior

Carte poştală necirculată, anii ’20 – colecţia Renascendis

În Bod se alfă una din bisericile evanghelice mai puţin cunoscute şi vizitate din Ţara Bârsei, ceea ce nu face monumentul mai puţin interesant sau surprinzător.

Vechea biserică evanghelică a fost construită, cel mai probabil, la puţin timp după începutul secolului al XIV-lea. Primul etaj al turnului clopotniţă, de altfel şi cel mai vechi, păstrează pe faţada vestică inscripţia 1310  (realizată în secolul al XIX-lea cu ocazia uneia din numeroasele renovări) ca an de ridicare al construcţiei inţiale. Pe aceaşi faţadă a turnului, la nivelul următor, o casetă realizată în tencuială menţionează mai mulţi ani cu relevanţă pentru evoluţia monumentului. Singurul vizibil este 1799, anul în care turnul este reclădit în urma prăbuşirii etajelor superioare cauzată de un cutremur în 1790.  

În toamna anului 1802, vechea biserică este distrusă la rândul ei de un cutremur, la fel şi fortificaţiile ce o înconjurau (rămaşitele acestora fiind demolate în 1865). Construcţia noii biserici hală, încăpătoare şi austeră, este terminată în 1806. Din vechiul edificiu se mai păstrează doar ancadramentul gotic al portalului vestic şi cristelniţa de piatră, deasemenea gotică, în formă de potir, datată 1491 (parţial vizibilă şi în centrul imaginii, în prim plan, având cupa acoperită).

Pentru restaurarea interiorului bisericii s-au făcut eforturi susţinute de către Biserica Evanghelică în ultimii zece ani, în urma disoluţiei comunităţii săseşti. Covoarele orientale, datând din secolul al XVIII-lea, fixate pe strana din stânga, au fost recuperate, alături de alte două, şi sunt păstrate până în prezent în biserică.

Transilvania în imagini (36)

Femeie din Ţara Bârsei torcând lână

Carte poştală necirculată, anii ’20 – colecţia Renascendis

Despre interesul manifestat faţă de temele etnografice în Transilvania, în special în zonele de locuire săsească, am mai scris aici şi aici. În anii ’20 -’30, pe măsură ce legăturile cu tradiţiile se diminiuează, mai ales în mediile urbane sau urbanizate, anumite elemente etnografice, în special cele din sfera vestimentarului, sunt redescoperite, reinterpretate şi utilizate ocazional. Fotografia etnografică din această perioadă cuprinde atât subiecte autentice (peisaje rurale, portrete de ţărani, elemente de arhitectură rurală etc.), cât portrete de orăşeni îmbrăcaţi în porturi populare sau de factură populară  - consecinţă a modei redescoperirii tradiţionalului.

Fotografia reprodusă de cartea poştală realizată în atelierul Gust, redă portretul unei femei din Ţara Bârsei într-o vestimentaţie de factură populară, torcând lână. Analiza pieselor ce compun costumul şi a fundalului imaginii nu permite stabilirea etniei personajului, cât şi a apartenenţei la mediul urban sau la cel rural.

Transilvania în imagini (33)

Hălchiu – Cazarmă/ Heldsdorf – Kaserne

Carte poştală necirculată, anii ’20 -’30 – colecţia Renascendis

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, autorităţile imperiale duc o politică susţinută de modernizare şi dezvoltare a infrastructurii militare în Transilvania.  Ţara Bârsei ocupă un loc aparte în acest proiect dat fiind importanţa sa în controlarea căilor de acces spre şi dinspre cu Ţara Românească şi Moldova, încă posesiuni otomane. O serie întreagă de unităţi militare sunt înfiinţate, în special de cavalerie şi artilerie, şi implicit sunt construite cazărmi pentru acestea. În această categorie intră şi cazarma de cavalerie din Halchiu, construită în 1865 pe Türkgasse, în prezent abandonată.

Transilvania în imagini (32)

Glockenweihe 1927 (Consacrarea clopotelor 1927 – Râşnov/ Rosenau)

Carte poştală necirculată, 1927 – colecţia Renascendis

În 1718 cea mai mare parte a Râşnovului a fost distrusă de un incendiu. La acea dată, majoritatea construcţiilor erau încă din lemn, fapt care a favorizat propagarea rapidă a focului în aproape toată partea săsească a aşezării. Catastofa, aşa cum menţionează preambulul statutului Vecinătăţii Uliţei Lungi reînnoit în anul 1757, a fost cauzată de joaca unor copii la un cuptor de gătit.

  

Nu numai casele au căzut pradă flăcărilor, ci şi clădirile comunitare. Structura internă de lemn a turnului bisericii evanghelice a fost distrusă de incendiu şi odată cu ea şi cele trei clopote medievale. În 1720, din bronzul recuperat, se toarnă un nou clopot de mici dimensiuni. Abia în 1927 comunitatea reuşeşte să înzestreze biserica cu două clopote mari, de oţel, comandate firmei Schilling & Lattemann din Apolda (Turingia). Cartea poştală aniversează evenimentul consacrării noilor clopote.

Transilvania în imagini (31)

Femeie în costum ceangăiesc de sărbătoare din Ţara Bârsei

Carte poştală necirculată, anii ’30 – colecţia Renascendis

Denumirea de „ceangăi” este atribuită mai multor grupuri etnice, neomogene, din vestul Moldovei şi din sud-estul Transilvaniei. Ceangăii din Ţara Bârsei sunt descendenţi ai secuilor colonizaţi în zona Şapte Sate/ Siebendörfer/ Hétfalu vagy (mai demult Satulung/ Langendorf/ Hosszúfalu, iar actualmente Săcele) în evul mediu. Convieţuirea cu saşii şi românii şi-a lăsat o puternică amprentă asupra culturii şi civilizaţiei ceangăieşti, fapt care a condus la individualizarea ceangăilor în familia populaţiilor maghiarofone din Transilvania. În urma Reformei, ceangăii au trecut, asemenea saşilor, la luteranism, dar contaminările  între cele două etnii sunt şi mai accentuate în cultura materială. Vestimentaţia tradiţională de sărbătoare şi podoabele corespunzătoare acesteia constituie unul dintre cele mai evidente capitole în acest sens, aşa cum demonstrează şi imaginea reprodusă de cartea poştală.

Un obiect pe săptămână (20)

Faţă de pernă brodată, ultimul sfert al secolului al XIX-lea, Râşnov, judeţul Braşov – colecţia Renascendis

Dimensiune: 40x51 cm

Material: pânză de cânepă ţesută la război, fir colorat de bumbac mercerizat (maron-închis, maron-deschis, galben)şi fir de lână (roşu)

Tehnică de realizare: croire, coasere, brodare cu acul

Descriere: faţă de pernă de formă dreptunghiulară realizată dintr-o foie pliată de pânză de cânepă ţesută la război. Întregul câmp frontal este decorat, prin brodare cu fir colorat de bumbac mercerizat şi fir de lână, cu motivul pomului vieţii într-o interpretare stilizată. Vrejurile care îl compun prezintă frunze, flori mici maron-deschis şi roşii, ghinde şi floarea soarelui – redată într-o manieră foarte apropiată de ceramica de tip Saschiz şi Drăuşeni. Faţa de pernă este închisă prin coasere la maşină pe laterale, iar pe latura inferioară, pe spate, prezintă butoniere pentru nasturi.

Textilele decorate cu acest tip de broderie apar destul de rar în Ţara Bârsei, fiind mai degrabă specifice aşezărilor din Podişul Hârtibacilui unde se înregistrează şi o mai mare varietate decorativă şi cromatică.

Dacă ai un obiect similar pe care l-ai putea dona Centrului de Studii Medievale şi Moderne din Felmer, te rugăm scrie-ne la adresa radu.barla@renascendis.org. Află mai multe AICI.

Transilvania în imagini (2)

Rosenau Barcza-Rozsnyó – Marktplatz (Râşnov – Piaţa târgului)
Carte poştală circulată în 1913 – colecţia Renascendis

În anul 1911 se constituie societatea pe acţiuni „Uzina Electrică Râşnov” (Rosenauer Elektricitätswerks Aktiengesellschaft), un proiect care viza construirea primei uzine electrice din Ţara Bârsei, care să asigure necesarul de energie electrică pentru iluminatul public şi domestic, dar şi pentru consumul industrial al comunităţilor din Râşnov şi Cristian. Iniţiativa aparţine administraţiei săseşti, dar se bucură şi de participarea capitalului românesc local, fiind un bun exemplu de colaborare între cele două etnii.

În scurt timp, Râşnovul devine prima localitate din Ţara Bârsei racordată la o reţea de producţie şi distribuţie a energiei electrice.

Cartea poştală, circulată în 1913, aşa cum o demonstrează ştampila poştală de pe verso, surprinde perfect noutatea electricităţii: stâlpul de iluminat din piaţă, stâlpii de curent de pe latura dreaptă care coboară pe Strada Izvorului/ Springgasse, racordurile prezente pe acoperişurile clădirilor.

Totodată, avem posibilitatea de a vedea piaţa centrală din Raşnov aşa cum puţine imagini cunoscute o amintesc. Nu după mult timp vor apărea primele amenajări peisagistice ale secolului al XX-lea – plantările de copaci în centru şi apoi, în a doua jumătate a secolului, amenajarea micului parc care există şi în prezent, piaţa pierzându-şi scopul de bază, cel de spaţiu pentru târguri. De reţinut este şi prezenţa vechii porţi de acces în curtea bisericii evanghelice, adosată fostei Case a Sfatului (Rath-Hauß cum menţionează o inscripţie greu vizibilă). Poarta va fi demolată după 1950 în urma unor lucrări edilitare.