Un obiect pe săptămână (37)

Ac de voal (Bockelnadel), prima jumătate a secolului al XIX-lea, atelier transilvănean (meşter RN) - colecția Renascendis

Dimensiune: D: 2,6 cm; H: 1,6 cm

Material: argint, aur, email, cupru, granate, sidef

Tehnică de realizare: turnare, cizelare, aurire, emailare, şlefuire, montare, nituire

Descriere: ac de voal floriform compus din şase elemente suprapuse şi unite printr-un ax nituit la capătul inferior. Placa suport este decorată cu motive vegetale şi florale din turnare, vizibile în special pe verso, email verde-deschis şi albastru şi patru caboşoane cu sidef diametral opuse două câte două. Pe spatele plăcii suport este sudat sistemul de prindere – un ac cu balama şi un cârlig, cel din urmă marcat cu marca de meşter RN şi o marcă de oraş ilizibilă. Urmează alte două plăci cu decor vegetal suprapuse, prima emailată în albastru închis, cea de-a doua decorată cu patru granate roşii caboșon. Un element din tablă de cupru cu patru lobi rolați fixează ultima placă decorată cu email alb. Toate piesele sunt unite prin axul ataşat butonului central cu o casetă circulară, bordată cu motiv de sârmă răsucită, în care este montat un granat verde faţetat. 

Acest tip de ace de voal este specific sfârşitul de secol al XVIII-lea şi începutului secolului al XIX-lea. Sunt aproape exclusiv întâlnite în costumul patricienelor (femeilor din familii săseşti înstărite din oraşe şi târgurile mari) fiind podoabe minuţios lucrate din materiale de bună calitate.

Un obiect pe săptămână (36)

Sfeșnic de mână, sfârşitul secolului al XVIII-lea, ceramică de tip Nemşa/ Niemesch/ Nemes (jud. Sibiu/ Hermannstadt/ Nagyszeben) – colecţia Renascendis

Dimensiuni: D:14,5 cm, H: 4 cm

Material: lut de oale, pigmenţi brun-închis şi verde, smalţ transparent incolor

Tehnică de realizare: frământare, modelare la roată, modelare manuală, uscare, decorare cu pensula, smălţuire, ardere oxidantă în cuptor

Descriere: sfeşnic de mână realizat din ceramică pictată şi smălţuită care aparţine tipologic ceramicii de tip Nemşa. În centrul unei farfurii adânci a fost lipit plastic un cilindru cu buza răsfrântă – cupa lumânării. Între corpul cupei şi buza farfuriei este prinsă o bandă lată de 1,2 cm care are funcţia de mâner. Decorul este realizat cu pensula, pe un fond brun-închis fiind aplicate motive de culoare verde.  În jurul cupei lumânării sunt reprezentate stilizat două păsări (ochii acestora sunt delimitaţi prin zgrafitare), iar buza înaltă a farfuriei este decorată cu o dungă lată, asmenea mânerului. Cupa lumânării este şi ea decorată pe exterior cu patru puncte alungite dispuse vertical imediat sub buză până la bază.

Un obiect pe săptămână (35)

Haube (acoperământ de cap săsesc specific costumului tradiţional de sărbătoare al femeilor casătorite), începutul secolului al XX-lea, zona Mediaş/ Mediasch/ Medgyes – colecţia Renascendis

Material: catifea neagră, fir de mătase multicolor, fir de bumbac, stofă, panglică negră de mătase

Tehnică de realizare: croire, brodare, coasere

Descriere: căiţă săsească (germ. Haube) specifică portului tradiţional de sărbătoare al femeilor căsătorite din zonele Rupea, Sighişoara, Sibiu, Târnave şi Bistriţa. Acoperământul de cap este confecţionat din catifea neagră, brodat cu motive florale multicolore (flori prinse pe crengi) şi împărţit în trei registre despărţite de două panglici încreţite. Registrul central are capătul de pe frunte croit în colţ. Marginile căiţei sunt decorate cu panglică lată plisată şi bordate cu o altă panglică răfrântă. Pe spate căiţa este căptușită, tot în trei registre, cu stofă de bumbac cu decor geometric alb şi bleu pe fond albastru închis. La colţurile inferioare este prevăzută cu două panglici cusute pentru a putea fi legată sub bărbie. Piesa provine din zona Mediaş.

Un obiect pe săptămână (34)

Garnitură de patru nasturi din argint aurit cu turcoaze, prima jumătate a secolului al XIX-lea, Transilvania – colecţia Renascendis

Dimensiune: D: 2,3 cm

Material: argint, turcoaze

Tehnică de realizare: turnare, cizelare, ajurare, lipire, montare

Descriere: garnitura formată din patru nasturi, de aceeaşi dimensiune, cu formă florală stilizată din argint cizelat, ajurat şi turcoaze. Calota semisferică a nasturelui este decorată prin ştanţare şi incizare şi are montate 13 turcoaze rotunde. Turcoazul cel mai mare, montat central, este înconjurat de alte 6 mai mici, urmate de un rând de butoni florali intercalaţi cu încă 6 turcoaze. Calota este închisă cu o placă de argint neaurit, uşor convexă, prevăzută cu un inel de prindere.

Un obiect pe săptămână (33)

Matricea sigilară a bisericii greco-catolice din Nimigea, jud. Bistriţa-Năsăud, 1837, atelier transilvănean – colecţia Renascendis

Dimensiune: H: 6 cm; D: 2,9 cm

Material: bronz

Tehnică de realizare: turnare, cizelare, incizare

Descriere: matrice sigilară din bronz, cu mâner cilindric din acelaşi material, turnată dintr-o singură bucată. Mânerul are un şanţ circular pronunţat în capătul superior pentru prindere cu şnur.  După un brâu decorativ de margine şi între două linii circulare este dispusă inscripţia +SIGILL. ECCL. G.C. M. NEMEGYEIENSIS. AD. SS. ARCHANGELOS: (Sigiliul Bisericii Greco-catolice a Sfinţilor Arhangheli din satul Nimigea). În câmpul central sunt reprezentaţi cei doi arhangheli: Gavril cu o ramură de măslin în mâna stângă şi Mihail ucigându-l pe Satan sub forma unui balaurul. Sub reprezentarea arhanghelilor este înscris anul 1837.

Un obiect pe săptămână (32)

Melodien zu dem Römisch-Katholischen Gesang; Lehr, und Gebetbuch. Nach Ledürftnissen des Landvolkes gesezet. Erster Theil. 1798./ Melodii pentru cartea romano-catolică de cântare, învăţătură şi rugăciune. Întocmită după dorinţa oamenilor ţării. Prima parte. 1798. – colecţia Renascendis

Dimensiune: 21,5x17 cm;

Material: carton, hârtie manufacturieră cu filigran, cerneală ferogalică, cerneală roşie

Tehnică de realizare: tăiere, legare, lipire, imprimare, scriere

Descriere: manuscris muzical pe hârtie manufacturieră cu filigran, datat 1798, de provenienţă transilvăneană. Caietul are 78 pagini, din care primele două şi ultimele patru nescrise. Pagina de titlu este urmată de 38 de melodii cu note şi versuri, iar ultimele două pagini scrise conţin o listă de melodii şi câteva notaţii. Coperţile din carton sunt îmbrăcate în hârtie marmorată şi decorate la exterior cu un chenar cu motive vegetale imprimat şi câte o floare la fiecare din cele opt colţuri exterioare.

Un obiect pe săptămână (31)

Candelă din cositor, sfârşitul secolului al XVIII-lea, probabil atelier transilvănean  – colecţia Renascendis

Dimensiune: H: 15,2 cm; D: 7,4 cm

Material: cositor

Tehnică de realizare: turnare, strunjire, incizare, ştanţare, lipire

Descriere: candelă da formă conică realizată din cositor. Gâtul tronconic este terminat cu o buză înaltă ce reproduce imaginea unor flăcări. Cele trei braţe, pornite dintr-un brâu median, sunt decorate cu un penaj în relief (solzos) şi se termină cu un cap de vultur încoronat, prevăzut cu orificii de prindere pentru lanţuri. Partea inferioară a corpului candelei este decorată prin ştanţare cu motive vegetale. Aceleaşi motive decorează şi butonul masiv, tronconic cu anou de prindere din partea inferioară a piesei.

Candelele din cositor, de diverse tipuri şi dimensiuni, sunt nişte apariţii ocazionale în colecţiile muzeale şi private din România. Deşi nici una nu prezintă nici un fel de marcaje care să ateste clar provenienţa, răspândirea geografică relativ uniformă în Transilvania, Banat, Ţara Românească şi Moldova pare să indice că au fost produse în ateliere transilvănene (cel mai probabil din Braşov şi Sibiu). Încercările meşteşugarilor de a eluda reglementările breslelor sunt destul de bine documentate şi se poate presupune despre cositorari că nu făceau excepţie, mai ales în cazul unor produse destinate exclusiv exportului şi comunităţilor ortodoxe din interiorul Transilvaniei.

Un obiect pe săptămână (30)

Batistă cu dantelă, c. 1850-1860, atelier autohton (Transilvania ?) – colecţia Renascendis

Dimensiune: 29x28 cm

Material: batist, dantelă din fir de bumbac

Tehnică de realizare: croire, coasere, executare cu ciocănele

Descriere: batistă de formă pătrată cu centru oval din batist în jurul căruia este aplicată o bordură lată din dantelă. Dantela este realizată din fir de bumbac, cu ciocănele, în punct de Paris (?). Decorul dantelei este compus din motive florale şi cruciforme.

Un obiect pe săptămână (29)

Pahar pentru vin, mijlocul secolului al XIX-lea, Porumbacu de Sus, jud. Sibiu – colecţia Renascendis

Dimensiune: H:12 cm; D:7,5 cm

Material: sticlă, email roşu, aur coloidal

Tehnică de realizare: suflare în formă, şlefuire, pictare

Descriere: pahar realizat din sticlă incoloră, suflată în formă, având corp cilindric. Buza şi baza sunt şlefuite. Exteriorul paharului  este decorat cu o cunună de viţă de vie în centrul căreia, pe o ramură stă o pasăre. Diametral opus este reprezentată încă o ramură de viţă de vie. Buza şi baza paharului prezintă câte o bordură pictată. Decorul este realizat, prin pictare la cald, cu pigment  roşu de suprafaţă, iar o serie de detalii (nervurile frunzelor, pe najul păsării etc.), deja şterse, cu aur colidal. Restul suprafeţei exterioare a paharului este corodată cu acid pentru un aspect alb-opac.

Un obiect pe săptămână (28)

Pungă de bani, c. 1850, probabil atelier transilvănean – colecţia Renascendis

Dimensiune: L:17 cm; LA: 6,5 cm

Material: fir de bumbac colorat (negru, brun-roşcat), mărgele, inele şi butoni metalici

Tehnica de realizare: croşetare, coasere

Descriere: pungă dublă pentru monede, croşetată din fir de bumbac vopsit negru şi brun-roşcat. Cele două parţi ale pungii sunt unite prin 12 şnuri, care trec prin clapetele pungilor şi acţioneză închiderea gurilor acestora când sunt tensionate. Peste şnururi sunt trecute două inele metalice, de asemenea cu rol în asigurarea închiderii. Punga este decorată cu măgele metalice, argintii, cusute în motive geometrice şi, ceea ce pare a fi, un pom al vieţii pe feţele jumătăţii dreptunghiulare. Cealaltă jumătate are cusut la capăt un buton-clopoţel cu cinci aplicaţii atârnătoare. Punga era gândită astfel încât să poată fi purtată la brâu, peste curea.

Un obiect pe săptămână (27)

Pahar pentru tărie, sfârşitul secolului al XIX-lea, Bixad, jud. Covasna – colecţia Renascendis

Dimensiune: H: 5,5 cm; Dg: 5 cm; Db: 2 cm

Material: sticlă, email alb, verde, vernil, roşu, violet, galben, albastru, aur coloidal

Tehnică de realizare: suflare în tipar, şlefuire, pictare

Descriere: pahar realizat din sticlă transparentă de nuanţă indigo, suflată în tipar, având corpul tronconic. Buza şi baza tălpii sunt şlefuite. Paharul a fost decorat la cald, pe toată suprafaţa, cu email alb, verde, vernil, roşu, violet, galben, albastru. Decorul este alcătuit dintr-un vrej continuu de culoare galbenă şi aurit, cu frunze şi flori colorate. Buza paharului este de asemenea decorată prin aurire. Piesa prezintă caneluri verticale realizate în optic.

Produsele de sticlărie, în special cele de mici dimensiuni, lucrate în această manieră sunt specifice celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea şi începutului de secol XX, fiind mai degrabă piese suvenir ce puteau fi achiziţionate din staţiuni balneo-climaterice şi turistice. Principalele glăjării transilvănene care au produs astfel de obiecte au fost Bixad, din judeţul Covasna, şi Avrig, din judeţul Sibiu, ambele aflate în proximitatea unor staţiuni de tratament ce foloseau ape minerale.

Un obiect pe săptămână (26)

Cahlă nesmălţuită, secolele XVI-XVII, Secuime - colecţia Renascendis

Dimensiune: L:20,5 cm; LA:18,5 cm; A:4 cm

Material: lut, nisip cernut, mică

Tehnică de realizare: frământare, modelare manuală, presare în tipar (cu lemn şi pânză), uscare,

Descriere: cahlă placă dreptunghiulară, de factură barocă, nesmălţuită, arsă neuniform, cu decor stilizat în relief. Bordura, uşor înălţată faţă de câmpul cahlei, are un decor geometric amplu compus dintr-o succesiune de chenare liniare şi celulare. Central cahlei este decorat cu un medalion cu patru lobi, în formă de fructe de ananas, suprapuşi peste un chenar ovoidal geometric şi intercalaţi cu motive vegetale stilizate şi cruciforme flancate de câte două puncte.

Cahlele nesmălţuite, la nivel generic, înglobează cele mai vechi tipologii de cahle de pe teritoriul Transilvaniei. Cele mai timpuri, de tip oală, cu diverse forme şi dimensiuni, ocupă un interval generos, din secolul al XV-lea până în secolul al XVII-lea, dar sunt, majoritatea covârsitoare, nedecorate. Cahlele placă nesmălţuite, şi ele dâtând chiar din secolul al XV-lea, cunosc două forme de decor – cel în relief şi cel cu mică („micăsare” – procedeu care presupune fie acoperirea cu mică, fie înglobarea acesteia în pasta de lut).

Producţia cahlelor nesmăţuite continuă până la mijlocul secolului al XIX-lea, în unele cazuri chiar şi după această limită. Deşi din secolul al XVII-lea cunosc o puternică concurenţă din partea celor smăţuite, cahlele nesmălţuite reprezintă până la final o variantă mai puţin costisitoare pe care cei care voiau o sobă decorată. În mod cert, din secolul al XVIII-lea, cahlele nesmălţuite sunt întâlnite numai în reşedinţe rurale, nepretenţioase.

Chiar dacă adesea împart aceleaşi forme şi decoruri cu cele smălţuite, coleţionarii le-au preferat pe acestea din urmă, datorită simplului fapt că fondul cromativ le face mai spectaculoase. Probabil datorită acestei situaţii numărul cahlelor nesmălţuite mai vechi de secolul al XVIII-lea este mult mai mare în fonduri arheologice decât în colecţii de ceramică.

Dacă ai un obiect similar pe care l-ai putea dona Centrului de Studii Medievale şi Moderne din Felmer, te rugăm scrie-ne la adresa radu.barla@renascendis.org. Află mai multe AICI.

Transilvania în imagini (41)

Cuplu de tineri saşi din Cristian/ Neustadt, jud. Braşov

Fotografie, anii ’60 – colecţia Renascendis

În anii ’60, după refacerea comunităţilor, în urma distrugerilor celui de-al doilea război mondial, în urma deportărilor din a doua jumătate a anilor ’40, în urma colectivizării şi a naţionalizării, dar până la începutul exodului, saşii se întorc către valorile tradiţionale (în formula în care acestea au fost restabilite iniţial în anii ’30), răspunzând nevoii acute de regenerare şi întărire a idenţităţii etnice în faţa agresiunilor regimului socialist. Tinerii saşi din această perioadă, mulţi dintre ei cu pregătire universitară şi deschideri mai largi decât marea majoritate a populaţiei României din epocă, datorate avantajului limbii germane, sunt în prima linie a acestui fenomen.

Fotografia pe care vi-o împărtăşim astăzi vine în confirmarea celor de mai sus. Cuplul de tineri saşi, în jurul vârstei de 20 de ani, îmbrăcat în costume tradiţionale din Ţara Bârsei, participa, probabil, la o serbare a comunităţii din Cristian/ Neustadt. În fundal se observă turnul bisericii evanghelice din comună.

Text pe spate:

Truetsch Valtraudt.

an I pediatrie

Braşov

Un obiect pe săptămână (25)

Ţesătură cu modele, Râşnov/ Rosenau, jud. Braşov, 1915 – colecţia Renascendis

Dimensiune: 36x34 cm

Material: pânză de bumbac ţesută la război, fir roşu de bumbac mercerizat

Tehnică de realizare: croire, coasere, brodare

Autor: Emma Roth

Descriere: şervet de formă dreptunghiulară realizată dintr-o bucată de pânză de bumbac (de tip etamină), cu un chenar de fir roşu inserat, ţesută la război. Întreaga suprafaţă este decorată cu broderie în fir roşu de bumbac mercerizat realizată cu acul. Jumătatea superioară a decorului este rezervată literelor şi cifrelor în diverse stiluri grafice, dar şi motivelor decorative liniare.  Jumătatea inferioară păstrează numele autoarei E. Roth şi datarea 1915 , încadrate, la stânga şi la dreapta, de două coroane. Dedesubt sunt redate motive decorative mai elaborate. Chenarul ţesut cu fir roşu este dublat de alte motive decorative liniare diferite pe fiecare latură.

După Reformă, alfabetizarea fiind o condiţie absolut necesară pentru a accesa scrierile religioase fără mijlocire, învăţământul săsesc s-a generalizat la nivelul tuturor aşezărilor săseşti, chiar şi la cele de iobagi, devenind din ce în mai mai inclusiv. Începând cu secolul al XVIII-lea, şcoală săsească se adaptează în permanenţă cerinţelor societăţii, adoptă modele progresiste occidentale şi, în multe situaţii, devine ea însă un model.

În secolul al XIX-lea se fac eforturi susţinute pentru sporirea infrastructurii şcolare dedicate fetelor. În oraşe se înfiinţează numeroase şcoli de fete, în timp ce la sat funcţionează şcoli mixte. Cu toate acestea, situaţia nu depăşeşte limitele impuse de o societate încă tradiţională, patriarhală, care permitea femeilor să evolueze strict în arii care ţin de treburile domestice, biserică, acte caritabile şi, uneori, arte. Şi la începutul secolului al XX-lea, tinerele trebuiau să înveţe, mai înainte de toate, să fie bune gospodine, în vedere obţinerii unei situaţii maritale cât mai fericite. Dincole de asigurarea necesităţilor vieţii de zi cu zi, femeile trebuiau să acorde atenţie şi înfrumuşeţării interioarelor de locuit, iar textilele ocupau un loc privilegiat în acest domeniu. Arta cusutului şi brodatului este transmisă fetelor, în această perioadă, atât acasă, cât şi la şcoală (unde chiar se constituie în probe notate sau concursuri). Adesea, priceperea adolescentelor în cusut şi broderie era probată prin executarea unei ţesături cu modele, aşa cum este şi cea pe care o prezentăm astăzi. Ţesăturile cu modele sunt cunoscute în Occident încă din secolul al XVIII-lea şi, treptat, se răspândesc şi în alte zone de influenţă culturală apuseană.

Un obiect pe săptămână (24)

Scrisoare a lui Tudor Arghezi adresată Victorinei Gorgos, 3 iunie 1931, Bucureşti – colecţia Renascendis

Dimensiune: 9x14 cm

Material: carton subţire, cerneală

Descriere: scrisoare adresată de T. Arghezi, la data de 3 iunie 1931, Victorinei Gorgos – profesoară de limba franceză şi soţia prefectului de Vaslui Alexandru P. Gorgos. Arghezi adresează scuze doamnei Gorgos pentru că nu i-a putut trimite manuscrisul poemului Facerea lumii (ulterior publicat, în acelaşi an, în volumul Cartea cu jucării) din cauza situaţiei create de operaţia soţiei sale. O menţiune interesantă este „citirea la microfon” a poemului de către Arghezi, deci înregistrarea în scopul difuzării radio, fapt care se înscrie în istoria lungii colaborări a acestuia cu Radiodifuziunea Română, încă din 1927.

Textul scrisorii:

Bucureşti 3 Iunie 1931.

                     Stimată doamnă,

Am luat adresa dv. alaltăieri de la şcoală, unde m’am dus ca să vă cer datoratele scuze. Nu am putut să dau curs amabilei Dv. dorinţi, de a vă remite manuscrisul Facerea lumii, citit la microfon, dintr’o pricină pe care o veţi înţelege. Certitudinea că nu îmi pierd camarada şi mama copiilor mei, operată într-un sanatoriu, am căpătat-o deplin abia Luni ... Însăşi scrisoarea Dv., însoţită de rândurile D-lui Asaki, a fost deschisă şi citită cu o mare culpabilă întârziere.

În toate acestea mă simt vinovat cu foarte puţin însă nu aş fi voit să vă las o impresie de impoliteţe, deprins cum sunt, mai ales, ca în actele mele sociale să fiu scrupulos şi atent.

Probabil că dacă v’aş trimite-o acum, Facerea lumii n’ar mai răspunde la nicio necesitate.

Primiţi vă rog, Stimată Doamnă Gorgos, respectuoase omagii.

                                    T. Arghezi

                                        42 Bd. Elisabeta. Telefon 356/06.

Un obiect pe săptămână (23)

Farfurie decorativă, ceramică de tip Haţeg, a doua jumătate a secolului al XIX-lea – colecţia Renascendis

Dimensiune: D: 26 cm; A: 3,2 cm

Material: lut, angobă de culoare maro, pigment bleu-albătrui, verde, alb, brun-roşcat şi brun-închis, smalţ plombifer (transparent)

Tehnică de realizare: frământare, modelare manuală la roata olarului, uscare, angobare, decorare, smălţuire, ardere oxidantă în cuptor

Descriere: farfurie plată, realizată dintr-o pastă de lut de foarte bună calitate, având buza lată, ondulată prin răsfrângere la intervaluri de aproximativ 3 cm. Decorul policrom marmorat este realizat prin aplicarea pigmenţilor pe suprafaţa vasului cât timp acesta era încă învârtit pe roata olarului, astfel încât să se obţină întrepătrunderea. Gama cromatică a decorului cuprinde culorile bleu-albătrui, verde, alb şi nuanţe de brun de la brun-roşcat la brun-închis.

Acest tip de decor a fost practicat de olarii din centrele haţegane încă din secolul al XVIII-lea, fiind folosit pentru decorarea unei game largi de vase de uz comun (ulcioare, oale, căni, borcane, farfurii etc.). În mod uzual, în decorarea farfuriilor, pigmenţii sunt dispuşi liniar, într-o singură direcţie, unindu-se într-un capăt. Farfuria pe care o prezentăm astăzi, care are mai degrabă un scop decorativ decât practic, nu se înscrie în această rutină, fiind o piesă deosebită şi din acest motiv. Deja în secolul al XIX-lea, decorul marmorat este preluat în majoritatea atelierelor româneşti şi maghiare din sud-estul şi estul Transilvaniei, precum şi în anumite centre din Muntenia, unde este utilizat până în prezent.

Tipul de farfurie plată cu buza lată şi ondulată prin răsfrângere apare în producţia de ceramică din nordul Transilvaniei spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi rezistă peste un secol, fiind însă rar folosit în centre de olari din Haţeg. Exemplarele păstrate prezintă un decor bogat, uneori chiar prea încărcat,  cu elemente vegetale, florale şi păsări realizat în culorile verde, albastru, alb şi nuanţe de portocaliu. 

Un obiect pe săptămână (21)

Calendar mobil de perete, 1853, Transilvania – colecţia Renascendis

Dimensiune: 20,5x24 cm

Material: lemn de brad, carton, mucava, cupru

Tehnică de realizare: tăiere, încleiere, turnare, cizelare, tipărire, asamblare

            

Descriere: calendar mobil de perete pentru perioada 1854-1862. Într-o ramă dreptunghiulară, intarsiată cu două linii paralele de furnir negru, este aşezată o foaie de mucava, decorată cu hârtie neagră pe faţă şi având trei perforaţii ovale şi două circulare. În spatele fiecărei perforaţii sunt aşezate discuri de carton subţire împrimat cu numele zilelor şi lunilor, cu indicativul anilor şi numere pentru zile. Discurile sunt mobile, fiind prinse de suport prin butoni decorativi de cupru, folosiţi totodată pentru a le roti. Ansamblul este închis pe spate cu o altă foaie de mucava care prezintă înscrisuri în limba germană şi maghiară referitoare la coordonate geografice. Acelaşi tip de înscrisuri se regăsesc şi pe faţa ramei. Calendarul prezintă un inel de agăţare.

Un obiect pe săptămână (20)

Faţă de pernă brodată, ultimul sfert al secolului al XIX-lea, Râşnov, judeţul Braşov – colecţia Renascendis

Dimensiune: 40x51 cm

Material: pânză de cânepă ţesută la război, fir colorat de bumbac mercerizat (maron-închis, maron-deschis, galben)şi fir de lână (roşu)

Tehnică de realizare: croire, coasere, brodare cu acul

Descriere: faţă de pernă de formă dreptunghiulară realizată dintr-o foie pliată de pânză de cânepă ţesută la război. Întregul câmp frontal este decorat, prin brodare cu fir colorat de bumbac mercerizat şi fir de lână, cu motivul pomului vieţii într-o interpretare stilizată. Vrejurile care îl compun prezintă frunze, flori mici maron-deschis şi roşii, ghinde şi floarea soarelui – redată într-o manieră foarte apropiată de ceramica de tip Saschiz şi Drăuşeni. Faţa de pernă este închisă prin coasere la maşină pe laterale, iar pe latura inferioară, pe spate, prezintă butoniere pentru nasturi.

Textilele decorate cu acest tip de broderie apar destul de rar în Ţara Bârsei, fiind mai degrabă specifice aşezărilor din Podişul Hârtibacilui unde se înregistrează şi o mai mare varietate decorativă şi cromatică.

Dacă ai un obiect similar pe care l-ai putea dona Centrului de Studii Medievale şi Moderne din Felmer, te rugăm scrie-ne la adresa radu.barla@renascendis.org. Află mai multe AICI.

Un obiect pe săptămână (19)

Cănceu, a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Bixad, judeţul Covasna – colecţia Renascendis

Dimensiune: H:14 cm; Dg:7 cm; Db:9,5 cm

Material: sticlă manufacturieră

Tehnică de realizare: suflare în formă, prelucrare manuală, lipire

Descriere: cănceu cu cioc, realizat sticlă transparentă de nuanţă albastră suflată în formă, având corp sferic şi gât cilindric. Baza prezintă o bordură tronconică îngustă. Piesa este decorată de caneluri verticale în spirală. Toarta, de asemenea canelată, este prelucrată manual şi lipită plastic.

Istoria sticlei transilvănene este, în ciuda câtorva sumare abordări ale temei, un capitol neexplorat. Informaţiile scrise plasează debututul producţiei de sticlă manufacturieră (glajă) în Transilvania la începutul secolului al XVII-lea, realitate confirmată şi de datarea în această perioadă a primelor piese care pot fi considerate autohtone. Amplasarea atelierelor de sticlărie (glăjării) s-a făcut întotdeauna în zone împădurite, la poalele dealurilor sau munţilor, pentru a avea o sursă de lemne de foc - necesară funcţionării cuptoarelor de topire a sticlei -  în imediata apropiere.

Până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sticlăria rămâne un produs de lux destinat uzului reşedinţelor nobiliare şi ale orăşenilor înstăriţi, breslelor, bisericilor şi altor clădiri de importanţă edilitară (în special pentru realizarea ochiurilor de fereastră). Majoritatea glăjăriilor timpurii sunt înfiinţate pe domenii nobiliare sau de către magistraţii oraşelor prin aducerea unor meşteri străini, în special din zona Boemiei.

Manufactura de sticlă de la Bixad şi-a început activitatea la puţin după jumătatea secolului al XVIII-lea şi a funcţionat până spre sfârşitul primului război mondial. Foarte probabil, după cea de la Porumbacu de Sus, este cea mai longevivă şi productivă glăjărie transilvăneană. 

Dacă ai un obiect similar pe care l-ai putea dona Centrului de Studii Medievale şi Moderne din Felmer, te rugăm scrie-ne la adresa radu.barla@renascendis.org. Află mai multe AICI.