Un obiect pe săptămână (34)

Garnitură de patru nasturi din argint aurit cu turcoaze, prima jumătate a secolului al XIX-lea, Transilvania – colecţia Renascendis

Dimensiune: D: 2,3 cm

Material: argint, turcoaze

Tehnică de realizare: turnare, cizelare, ajurare, lipire, montare

Descriere: garnitura formată din patru nasturi, de aceeaşi dimensiune, cu formă florală stilizată din argint cizelat, ajurat şi turcoaze. Calota semisferică a nasturelui este decorată prin ştanţare şi incizare şi are montate 13 turcoaze rotunde. Turcoazul cel mai mare, montat central, este înconjurat de alte 6 mai mici, urmate de un rând de butoni florali intercalaţi cu încă 6 turcoaze. Calota este închisă cu o placă de argint neaurit, uşor convexă, prevăzută cu un inel de prindere.

Transilvania în imagini (63)

Vedere din Râşnov/ Rosenau/ Barcarozsnyó

Carte poştală necirculată, editura Meridiane, anii ’70 – colecţia Renascendis

Vedere spre cetatea Râşnovului de la jumătatea Străzii Bisericii (evanghelice). Fotografie de Alexandru Mendrea.

Transilvania în imagini (60)

Portul Naţional din Năsăud (Nussdorf/ Naszód)

Fotogravură după o fotografie de Al. Antoniu, Albumul General al României (?), partea a  II-a, Bucureşti, 1904 – colecţia Renascendis

Fotogravura de astăzi redă imaginea unui grup de români năsăudeni în portul tradiţional din epocă şi face parte din aceaşi serie realizată după fotografii de Alexandru Antoniu (fapt indicat pe planşă prin specificaţia „Colecţia Al. Antoniu”). Fotogravura provine, cel mai probabil, din Albumul General al României, partea a II-a, publicat în 1904 de Socec & Co sub îngrijirea lui Antoniu. Lucrarea avea un pronunţat caracter propagandistic, într-o perioadă în care se făceau eforturi din toate direcţiile pentru conturarea şi consolidarea unei identităţi naţionale româneşti.

Alexandru Antoniu (1860 – 1925) a fost un fotograf bucureştean, activ între anii 1890-1925, foarte cunoscut şi apreciat de public în epocă. În istoria fotografiei româneşti, Antoniu nu se remarcă pentru calitatea artistică a producţiei sale fotografice, ci prin valoarea documentară a acesteia. De la sfârşitul secolului al XIX-lea, Antoniu îţi publică şi implicit popularizează opera fotografică prin intermediul câtorva albume.

De remarcat, cu privire la compoziţia portului tradiţional bărbătesc din zona Năsăudului, este puternica influenţă venită din partea portului săsesc bistriţean.

Transilvania in imagini (46)

Salutări din Homorod – Gruss aus Homorod (Hamruden/ Homoród)/ Baiă – Bad

Carte poştală circulată în 13 august 1940 – colecţia Renascendis

Satul Homorod a fost considerat, de peste un secol, unul dintre cele mai pitoreşti sate săseşti din zona Rupei/ Reps. Coloniştii germani aşezaţi în secolul al XII-lea, au construit în secolul al XIII-lea o interesantă biserică în stil romanic, ulterior fortificată în secolele XV-XVI. Vechiul cor al bisericii a fost înglobat în parterul puternicului turn de apărare vizibil în imaginea de sus şi încă mai păstrează fragmente din fresca de factură romanică. Biserica evanghelică este înconjurată de o incintă rectangulară cu turnuri pe fiecare colţ şi drum de strajă, iar aceasta dublată de un zwinger.

În secolul al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, pe două din laturile zwingerului sunt construite clădiri de uz edilitar. Spre exemplu, clădirea cu un singur nivel, aflată pe colţ, între cele două corpuri de clădire cu etaj, poartă pe fronton inscripţia „Saal”, adică sală de festivităţi/ bal. În fapt, aceste noi construcţii sunt un bun martor al nivelului de dezvoltare al comunităţii al momentul respectiv.

De asemenea, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Homorod au funcţionat băi curative care utilizau apele şi nămolul sufuros datorate vulcanilor noroioşi locali. Dezvoltate în timp până la nivelul unei staţiuni balneo-climaterice apreciate la nivel internaţional, băile Homorod (a nu se confunda cu Băile Homorod din judeţul Harghita) au fost închise în 1975, fiind părăsite şi în prezent.

Cartea poştală  a fost expediată în data de 13 august 1940 din Homorod spre Bucureşti.

Text pe spate:

Frumoase salutări din Băile Homorod Rupea.

Un obiect pe săptămână (20)

Faţă de pernă brodată, ultimul sfert al secolului al XIX-lea, Râşnov, judeţul Braşov – colecţia Renascendis

Dimensiune: 40x51 cm

Material: pânză de cânepă ţesută la război, fir colorat de bumbac mercerizat (maron-închis, maron-deschis, galben)şi fir de lână (roşu)

Tehnică de realizare: croire, coasere, brodare cu acul

Descriere: faţă de pernă de formă dreptunghiulară realizată dintr-o foie pliată de pânză de cânepă ţesută la război. Întregul câmp frontal este decorat, prin brodare cu fir colorat de bumbac mercerizat şi fir de lână, cu motivul pomului vieţii într-o interpretare stilizată. Vrejurile care îl compun prezintă frunze, flori mici maron-deschis şi roşii, ghinde şi floarea soarelui – redată într-o manieră foarte apropiată de ceramica de tip Saschiz şi Drăuşeni. Faţa de pernă este închisă prin coasere la maşină pe laterale, iar pe latura inferioară, pe spate, prezintă butoniere pentru nasturi.

Textilele decorate cu acest tip de broderie apar destul de rar în Ţara Bârsei, fiind mai degrabă specifice aşezărilor din Podişul Hârtibacilui unde se înregistrează şi o mai mare varietate decorativă şi cromatică.

Dacă ai un obiect similar pe care l-ai putea dona Centrului de Studii Medievale şi Moderne din Felmer, te rugăm scrie-ne la adresa radu.barla@renascendis.org. Află mai multe AICI.

Un obiect pe săptămână (15)

„Un obiect pe săptămână” se mută pe blog şi îşi continuă misiunea de promovare a colecţiilor Renascendis. Vă invităm să accesaţi şi arhiva prezentă pe site la: https://www.renascendis.org/un-obiect-pe-s-pt-m-n-.html

Săptămâna aceasta: ac de voal, sfârşitul secolului al XVII-lea – prima jumătate a secolului al XVIII-lea, atelier transilvănean - colecţia Renascendis

Dimensiune: D: 2,4 cm

Material: argint, aur, mătase, lemn, sticlă, perle, email

Tehnică de realizare: turnare, cizelare, gravare, nituire, filetare, strunjire, învelire, coasere, emailare, aurire

Descriere: acul de voal este format dintr-o placă suport circulară, un buton de lemn îmbrăcat în fir de mătase şi decorat cu fir de argint şi perle, o placuţă emailată şi o sticlă centrală. Placa suport turnată, din argint aurit, prezintă pe faţă un ax filetat la capătul superior, iar pe spate, un decor floral gravat şi un sistem de prindere cu ac. Bordura este decorată în relief cu un lanţ turnat laolaltă cu placa. Butonul central este realizat dintr-o semisferă de lemn tare, îmbrăcată în fir de mătase şi decorată cu fir de argint spiralat şi cu perle - dispuse fie singular, fie în cerc. Butonul prezintă un orificiu central prin care este introdus axul plăcii suport. Deasupra butonului este aplasată o plăcuţă emailată din argint, cu un decor floral. Tot ansamblul este închis de sticla roşie centrală, montată într-o casetă de argint aurit, care se înfiletează pe axul plăcii suport.

Acele de voal de acest tip erau destul de des întâlnite ca accesorii ale costumului patricienelor în secolul al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în zona de locuire săsească. Odată cu iradierea modei vestimentare din centrele urbane spre târguri şi sate, acele de voal bogat ornamentate devin comune şi în costumul de sărbătoare al tărăncilor, chiar dacă îşi modifică forma şi sunt confectionate adesea din materiale nepreţioase. Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, odată cu modernizarea şi simplificarea costumului patricienelor, la podoabele de cap se renunţă complet sau sunt simplificate la maxim, deci acele de voal dispar, în bună parte, din uzul acestor medii. Asemenea oricăror podoabe tradiţionale săseşti, acele de voal se transmiteau din generaţie în generaţie.

O piesă asemănătoare se găseşte în patrimoniul Muzeului Naţional Brukenthal: http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?tit=Ac--Necunoscut--Ac-de-voal&k=D513E5A2E77145B09B2B10209191E665

Dacă ai un obiect similar pe care l-ai putea dona Centrului de Studii Medievale şi Moderne din Felmer, te rugăm scrie-ne la adresa radu.barla@renascendis.org. Află mai multe AICI.