Mama lui de copyright! „A journey in Transylvania”

Incompetenţa şi hoţia: baza promovării turistice şi dezvoltării durabile a Transilvaniei.

Astăzi am avut surpriza de a descoperi într-o broşură de promovare turistică a zonei Braşov – Sibiu, la pagina 32, o imagine ”împrumutată”, cu watermark cât casa cu tot, de pe site-ul www.renascendis.org, fără nici un fel de acord din partea Renascendis şi fără nici o menţiune a provenienţei. Este vorba despre fotografiile colate ale unei căni de Vecinătate din 1835, ceramică de tip Drăuşeni, se pare o ”vedetă” a colecţiei Renascendis (https://nebula.wsimg.com/e9dd28d20365abd7005b82c538d3875d?AccessKeyId=B5FB6EAC0642EFA6D13F&disposition=0&alloworigin=1). Nu ştim de când datează opera tipografică, nimeni nu s-a obosit să treacă vreun an pe ea, iar internetul nu ne furnizează informaţii suplimentare.

A journey in Transylvania ne anunţă titlul. Rezultatul colaborării dintre GAL Asociaţia Transilvană Braşov Nord, GAL Valea Sâmbetei şi GAL Mărginimea Sibiului plătit cu bani europeni, de la Ministerul Agriculturii în cadrul Axei IV LEADER. Cum ne indică textul de pe coperta patru, se pare că Agenţia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov deţine copyright-ul şi pentru imaginea ”împrumutată” de pe site-ul Renascendis. Până la urmă de ce ar deţine Renascendis drepturile pentru ceva pe care scrie © Renascendis ?!?

Era foarte dificil să ni se trimită un email, să ni se dea un telefon ca să ni se ceară acordul sau măcar să fim anunțați. Serios, chiar nu puteam fi găsiți de nimeni, mai ales că sediul Renascendis e pe Marte şi nu în Râşnov, județul Braşov, iar internet-ul nu s-a inventat încă.

Le-am fi putut pune la dispoziţie, cu plăcere şi mândrie, imagini mai bune sau mai multe sau mai variate. Dar cel mai uşor e să furi. Să iei fără măcar să indici de unde ai luat. Să furi imagini, informaţii şi să faci pe genunchi o broşurică de doi bani, într-o engleză (şi cine ştie ce alte limbi!) de baltă  a lui „fortified fortresses”, ca să mai poţi motiva chetuirea aiurea a unor fonduri europene şi guvernamentale.

Nema coerență, nema substanță, nema formă, nema conţinut. Nici o informaţie punctuală, nici un contact, nici o indicaţie, nimic de folos pentru nimeni, mai ales pentru turiştii cărora le sunt destinate. Doar poveşti. Poveşti de tocat bani. Promovarea turistică profesionistă se pare că aşa se face, dar noi suntem prea proşti şi nu ştim!

Imaginea de pe site-ul nostru era menită să promoveze un proiect cultural, un proiect cu şi despre patrimoniu, culmea transilvănean, şi mai culmea în judeţul Braşov. Dar probabil că asta nu este de interes turistic sau de nici un fel de interes pentru cei de la GAL Asociaţia Locală Transilvană Braşov Nord şi Agenţia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov. Este trist, foarte trist, dacă acţiunea locală şi dezvoltarea durabilă înseamnă să-ți însuşeşti ceea ce nu îți aparţine, să minţi pe faţă, să fii incompetent. Și asta în zeci de mii de exemplare! Este evident că nu doar de la noi au luat, ci de la mulţi alţii. Și aceşti mulţi alţii, ca şi noi, habar nu au avut/ nu au cine şi cum profită de muncă lor.

Dacă am avea de-a face cu oameni de bun simț, am aştepta măcar scuze sau măcar să doneze 1 LEU pentru proiectele noastre ca reparaţie morală, dar nu avem de-a face cu astfel de oameni. Oamenii cu bun simț nu fac ce au făcut ei... Dar trebuie să dea socoteală pentru calitatea jalnică a muncii ”lor” plătită şi cu bani publici, pentru că asta e dincolo de însuşirea unei imagini.

Deci GAL Asociaţia Transilvană Braşov Nord, Agenţia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov, GAL Valea Sâmbetei şi GAL Mărginimea Sibiului, ce ziceți? Cum mai merg treburile? Poate ne povestiţi şi nouă despre această măreață întreprindere.

Ne-am mutat la Felmer!

Ne-am mutat la Felmer!

De la începutul anului 2015 activitatea Renascendis s-a relocat la Felmer, în Țara Făgăraşului. Ne puteţi găsi la numărul 268, pe Strada Principală, în fosta casă parohială evanghelică pe care ne străduim să o revitalizăm.

Între timp vă împărtăşim câteva imagini din Iarna pe uliță, varianta tragicomică locală.

Transilvania în imagini (32)

Glockenweihe 1927 (Consacrarea clopotelor 1927 – Râşnov/ Rosenau)

Carte poştală necirculată, 1927 – colecţia Renascendis

În 1718 cea mai mare parte a Râşnovului a fost distrusă de un incendiu. La acea dată, majoritatea construcţiilor erau încă din lemn, fapt care a favorizat propagarea rapidă a focului în aproape toată partea săsească a aşezării. Catastofa, aşa cum menţionează preambulul statutului Vecinătăţii Uliţei Lungi reînnoit în anul 1757, a fost cauzată de joaca unor copii la un cuptor de gătit.

  

Nu numai casele au căzut pradă flăcărilor, ci şi clădirile comunitare. Structura internă de lemn a turnului bisericii evanghelice a fost distrusă de incendiu şi odată cu ea şi cele trei clopote medievale. În 1720, din bronzul recuperat, se toarnă un nou clopot de mici dimensiuni. Abia în 1927 comunitatea reuşeşte să înzestreze biserica cu două clopote mari, de oţel, comandate firmei Schilling & Lattemann din Apolda (Turingia). Cartea poştală aniversează evenimentul consacrării noilor clopote.

Transilvania în imagini (29)

Sächsisch-Regen/ Szászrégen/ Reghinul săsesc (astăzi doar Reghin)

Carte poştală necirculată, 1934 – colecţia Renascendis

Panoramă a Reghinului realizată de pe un deal din vecinătate. În centrul imaginii, în plan îndepărtat, se observă biserica evanghelică.

Transilvania în imagini (28)

Salutări din Nocrich/ Gruss aus Leschkirch/ Űdvőzlet Újegyházról

Carte poştală necirculată, anii ’20 – colecţia Renascendis

Cartea poştală de astăzi face o interesantă alăturare între imaginea bisericii evanghelice fortificate şi a prăvăliei din Nocrich.

În prezent, doar un sat reşedinţă de comună, Nocrich a fost din 1349 până în 1874 sediul scaunului săsesc cu acelaşi nume. Importanţa istorică a Nocrichului nu este dată numai de statutul administrativ al aşezării, ci şi de faptul că aici s-a născut, în 1721, cunoscutul guvernator sas al Transilvaniei, Samuel von Brukenthal. Vechea biserică evanghelică, demolată în 1807 din cauza deteriorării semnificative în incendiul din 1800, a fost fortificată la sfârşitul secolului al XV-lea şi pe parcursul secolului al XVI-lea. Între 1803 şi 1806 se construieşte noua biserică evanghelică.

Transilvania în imagini (27)

Siebenbürgen Wallacherinen/ Românce din Transilvania

Fotografie (portret de grup), probabil atelier sibian, c. 1880 – colecţia Renascendis

  

Despre atracţia faţă de elementele etnografice manifestată de populaţia, în special urbană, din zona de locuire săsească, am mai vorbit aici. Pe lângă temele etnografice specifice propriei naţiunii, cercetătorii saşi au fost primi care s-au ocupat, în mod sistematic, de etnografia populaţiei româneşti. Treptat, preocupărilor ştiinţifice li s-au adaugat cele ale fotografilor din acelaşi areal, care au dedicat serii întregi de fotografii, executate atât pe teren cât şi în studio, românilor, portului, locuinţelor şi ocupaţiilor tradiţionale ale acestora. Fotografia pe care o prezentăm aici se încadrează în această categorie, fapt susţinut şi de înscripţia de pe verso „Siebenbürgische Walacherinen”, care, cel mai probabil, o atribuie unui colecţii etnografice săseşti din perioadă. Portretul imortalizează un grup de trei românce, din zona Sibiului, în costum de sărbătoare, şi este realizat într-un atelier fotografic sibian, în jurul anului 1880.

Transilvania în imagini (26)

Castelul Bethlen de la Criş/ Kreisch/ Keresd, jud. Mureş

Fotografie, 1967 – colecţia Renascendis

Castelul Bethlen de la Criş este o mică reşedinţă nobiliară fortificată, de ţară, proprietate a familiei Bethlen - ramura Criş. Forma amsamblului este rezultatul dezvoltării din secolele XVI-XVII în jurul donjonului cilindric medieval, ulterior denumit Turnul Arcaşilor. Stilul predominant este cel al renaşterii transilvănene, fapt care a făcut remarcat ansamblul, în peisajul arhitectural transilvănean, încă din secolul al XIX-lea. Exteriorul ultimului etaj al turnului este decorat cu o friză compusă din basoreliefuri ce reprezintă soldaţi cu diferite arme. În jurul castelului, în secolele XVIII-XIX, a fost amenajat un parc dendrologic în stil englezesc.

În anul 1949, ca majoritatea proprietăţilor nobiliare transilvănene, castelul de le Criş a fost naţionalizat, devenind, după schema deja tradiţională utilizată de autorităţile comuniste, sediul GAS-ului şi apoi CAP-ului local. Colecţiile de artă, biblioteca şi toate celelalte lucruri de valoare adapostite în interioarele amsamblului arhitectural au fost fie confiscate de diverse autorităţi, fie jefuite sau distruse de localnici. În 1976, Direcţia Monumentelor Istorice, încă sub conducerea lui Vasile Drăguţ, reuseşte să finalizeze demersurile pentru evacuarea CAP-ului şi începe restaurarea castelului. Desfiinţarea Direcţiei Monumentelor Istorice în 1977 duce la întreruperea restaurării şi la abandonarea amsablului în ruină. Starea acestuia se deteriorează semnificativ până în la începutul anilor ’90, când reintră în atenţia Ministerului Culturii şi se întreprind primele  lucrări de conservare. Retrocedat moştenitorilor de drept, în 2007, restaurarea castelului este continuată prin eforturile familiei Bethlen.

Text pe spatele fotografiei:

Castelul de la Criş, jud. Mureş

- Foto Vlasto - 1967

Un obiect pe săptămână (19)

Plan de construcţie şi situaţie, 1 mai 1860, Cluj/ Klausenburg/ Kolozsvár – colecţia Renascendis

Dimensiune: 24x33 cm;

Material: hârtie, cerneală ferogalică, creion, acuarelă

Tehnică de realizare: desenare, trasare în cerneală, colorare, scriere, lipire

Descriere: plan de construcţie şi situaţie al unei gospodării clujene, de la mijlocul secolului al XIX-lea, realizat în cerneală ferogalică, creion şi acuarelă pe hârtie. Construcţiile existente sunt marcate cu acuarelă de culoare neagră, iar cele care urmează să fie realizate în acuarelă roşie. Planul prezintă situaţia generală a proprietăţii prin raportare la străzile la intersecţia cărora se află (latura scurtă şi accesul spre „Ungargasse” – Uliţa Ungurilor). În partea dreaptă a planului, sunt reprezentate două secţiuni ale construcţiilor autorizate, în dreptul propriilor amplasamente. Între cele două se află intercalat textul:

Bau et Situationsplan für Herrn Jacob Weissbach zur Anbauung eines Zimmers, Untermaurung der hölzernen Stallung nebst Werkstadt und Aufführung eines feuersicheren Essrauchfanges. Stadt N[otar]

(Traducere: Plan de construcţie şi situaţie pentru domnul Jacob Weissbach pentru construirea unei camere, întărirea grajdului de lemn şi a atelierului şi ridicarea unui cămin de foc cu horn. Notarul oraşului.)

Imediat sub este un timbru fiscal de 15 kreutzer şi semnătura proprietarului.

Planul este datat (Klausenburg den 1ten Mai 1860/  Cluj, 1 mai 1860)

şi semnat de reprezentantul autorităţilor orăşeneşti în colţul din dreapta jos.

Ordinea impusă de autorităţile austriece în Transilvania, pe parcursul secolelor XVIII-XIX, este o realitate general acceptată şi cunoscută, ba mai mult, devenită proverbială. Cu toate acestea nu avem mereu o imagine exactă a ceea ce presupunea această elaborată construcţie de legi, norme şi prevederi şi nici a modului în care afecta viaţa cotidiană.

La oraş, unde aglomerările umane aduc cu sine probleme care ţin de asigurarea igienei publice, a prevenirii epidemiilor şi incendiilor, reglementarii practicării meşteşugurilor şi multe altele, legile, normele şi practicile care funcţionau în perioadă sunt adesea surprinzătoare. Aşa este şi acest plan care autorizează extinderea şi îmbunătăţirea unei gospodării. Chiar dacă nu este întocmit cu aceaşi exactitate ca un echivalent din contemporaneitate, grija autorităţilor orăşeneşti faţă de cunoaşterea situaţiilor cadastrale reale şi controlul exercitat asupra acestora, la jumătatea secolului al XIX-lea, sunt remarcabile.

Dacă ai un obiect similar pe care l-ai putea dona Centrului de Studii Medievale şi Moderne din Felmer, te rugăm scrie-ne la adresa radu.barla@renascendis.org. Află mai multe AICI.

Transilvania în imagini (25)

Braşov/ Kronstadt/ Brásso

Vedere de pe dealul Warthe spre Biserica Neagră

Carte poştală circulată în 1937 – colecţia Renascendis

Panoramă a Braşovului realizată de pe dealul Warthe, probabil din zona Turnului Alb, ţinând de poziţionarea cont de poziţionarea faţă de Biserica Neagră. Cartea poştală a fost expediată pe 10 august 1937 din Braşov spre Iaşi.

Text pe spate: Salutări, urmează un cadou. Hermy

Transilvania în imagini (24)

Amintire din cetatea Sighişoarei

Fotografie, 8 ianuarie 1962 – colecţia Renascendis

Vedere spre turnul cu ceas de pe Strada Turnului

Încă de la începutul secolului al XX-lea, Sighişoara a fost o atracţie turistică, chiar dacă nu a atras de la început mii de turişti anual. Până spre mijlocul anilor ’90, partea veche a aşezării, atât Oraşul de Sus cât şi Oraşul de Jos, nu şi-a subordonat niciodată existenţa industriei turismului. Locul şi-a păstrat specificul, iar locuitorii şi-au urmat viaţa de zi cu zi nederanjaţi, până de curând, ceea ce şi făcea din Sighişoara un loc aparte, dincolo de istorie, artă sau arhitectură. Un astfel de moment simplu, o amintire a stării pierdute, surprinde şi această fotografie făcută de un grup de turişti transilvăneni în 8 februarie 1962.

Transilvania în imagini (23)

În amintirea bisericii reformate din Braşov

1. Fotografie, autor necunoscut, septembrie 1963 – colecţia Renascendis
2. Cartolină dintr-un set tip „armonică”, anii ’40-’50, colecţia Renascendis

Biserica reformată din Braşov – pregătiri pentru demolare

Pe 11 iunie 1963, autorităţile braşovene şi-au anunţat decizia de a demola biserica reformată de pe Bulevardul Eroilor pentru extinderea hotelului „Carpaţi” (fost şi actual Aro). Anunţul a fost făcut în sedinţa presbiterială din aceaşi zi, comunitatea având să piardă atât şcoala, cât şi casa parohială de lângă biserică. În ciuda opoziţiei conducerii Bisericii Reformate şi a membrilor comunităţii, decizia partidului nu s-a schimbat. Toate clădirile au fost demolate în toamna aceluiaşi an. Comunitatea a primit în schimb o sală de sport, ca spaţiu pentru serviciile religioase, unde au fost mutate puţinele obiecte salvate din vechiul lăcaş de cult: orga, amvonul şi băncile. Pe locul complexului reformat s-a construit aripa nouă a hotelului „Carpaţi”.

Biserica reformată, Hotelul „Carpaţi”, palatul Czell

Dezvoltarea comunităţii reformate din Braşov, pe parcursul secolului al XIX-lea, impunea construirea unei noi biserici care să satisfacă nevoile acesteia. Prin eforturile preotului paroh Molnár János, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prind formă o serie de instituţii şi facilităţii destinate reformaţilor, urmând ca după 1890 şi proiectul noii biserici să fie pus în practică. Proiectat de arhitectul Alpár Ignácz, edificiul de cult a fost inaugurat în 24 august 1892 de către episcopul Szász Domokos. Biserica ocupa una din parcelele lăsate libere prin demolarea liniei estice de fortificaţii a Braşovului şi întregea noul front de clădiri al aleii Rudolf (astăzi Bulevardul Eroilor). Pe ultima dintre aceste parcele, aflată între biserica reformată şi palatul Czell (construit 1901), s-a ridicat Hotelul Aro, în 1938-1939, comandat de Asigurarea Românească şi proiectat de arhitecţii Horia Creangă şi Haralamb H. Georgescu. Sub pretextul extinderii acestuia, în anii ’60, Braşovul va suferi cele mai brutale intervenţii în ţesutul urban vechi.