Pe urmele comorilor uitate ale comunităților săsești din jurul Făgărașului

Asociația Renascendis derulează în perioada iulie – noiembrie 2016 proiectul Resturi și rosturi. Comori uitate ale comunităților săsești din jurul Făgărașului, prin care se urmărește inventarierea completă a obiectelor cu valoare istorică și artistică păstrate în cele nouă biserici săsești (fortificate sau nu) arondate parohiei evanghelice din Făgăraș, județul Brașov.

Astfel, vor fi identificate și documentate piese de orfevrărie sau lemn, cositoare, textile vechi, piese de mobilier bisericesc, elemente de decor, cărți și documente existente în bisericile evanghelice din municipiul Făgăraș, satele Bărcut, Felmer, Rodbav, Seliștat, Șoarș (comuna Șoarș), Jibert, Lovnic, (comuna Jibert) și Șercaia (comuna Șercaia). O mare parte din aceste obiecte nu au mai fost cercetate sau chiar sunt complet necunoscute atât specialiștilor, cât și publicului larg. Adesea aflate în stare de conservare precară, ele riscă să fie distruse sau să dispară din cauză că nu li se cunoaște valoarea.

Proiectul își propune documentarea și salvarea acestor obiecte de patrimoniu, introducerea lor în circuitul științific și, pe cât posibil, în cel turistic, dar și valorificarea lor pentru comunitățile locale.

Alături de inventarul care va cuprinde imagini ale obiectelor însoțite de descrierea lor și informații de specialitate, în cadrul proiectului vor fi realizate și produse de promovare turistică: un website cu informații despre cele nouă obiective (cinci biserici medievale fortificate și patru biserici din secolul al XIX-lea) și cele mai valoroase și interesante obiecte care pot fi văzute acolo, hărți cu trasee între locații și o expoziție itinerantă de fotografie.

O altă componentă importantă a demersului nostru este cea educativă. Pentru aceasta proiectul prevede realizarea unei cărți de colorat cu o selecție din obiectele cercetate, care va fi folosită în cadrul unor ateliere interactive organizate pentru copiii din satele incluse în proiect. Scopul acestor activități este de a-i familiariza pe copii cu aspecte ale istoriei locale, de a-i apropia de patrimoniul cultural local utilizat ca resursă de învățare activă.

Partener: Biserica Evanghelică C.A. Făgăraş

Proiect realizat cu sprijinul: HeimatOrtsGemeinschaft Felmern, HeimatOrtsGemeinschaft Rohrbach, HeimatOrtsGemeinschaft Scharosch bei Fogarasch

Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național

Turnul slăninii din Felmer is back in business!

„Turnul slăninii” - o sintagmă cuoscută tuturor iubitorilor și cunoscătorilor de Transilvania. Dar câți oare am avut ocazia să vedem un turn al slăninilor adevărat și nu doar amenajat pentru turiști? Mai există asemenea rara avis? Da, spunem noi răspicat de la Felmer. Turnul slăninii există şi funcţionează!

De-a lungul timpului, în turnurile de apărare ale bisericilor evanghelice fortificate nu s-au depozitat doar arcuri, arbalete, săgeți, puşti, bombarde, praf de pușcă, ghiulele, dar şi slănina comunităților. Nu știm exact de când datează acest obicei. Nu putem spune dacă slănina se păstra în turnuri încă din vremurile în care acestea mai aveau rol defensiv sau dacă a apărut abia după ce instalaţiile de apărare şi-au pierdut rostul. Argumentele pro şi contra sunt destule pentru ambele variante, însă ceea ce știm cu siguranță este că turnurile au oferit mereu condițiile optime de temperatură şi umiditate pentru păstrarea afumăturilor gustoase.

La Felmer, cam de pe la 1910, în cele două turnuri ale fortificaţiei păstrate au rămas patru încăperi folosibile, câte două în fiecare turn. Pe grinzile construcţiilor au fost prinse nişte cârlige de fier prin care s-au trecut bârne lungi din stejar. Pe acestea din urmă, cu creta, au fost trecute numerele tuturor caselor săseşti din sat, fiecare cameră de turn revenind uneia din cele patru Vecinătăţi (Nachbarschaften) ale satului. Fiecare gospodărie avea loc în dreptul numărului de casă înscris să-şi atârne cârligele pentru slănină. Chiele camerelor se aflau în păstrarea taţilor de Vecinătate (Nachbarväter), iar o dată pe săptămână, sâmbăta după plecarea ciurdei, clopotele anunţau gospodinele că pot veni să taie porția necesară familiei până sâmbata viitoare. Așa cum ne place să spunem, rânduială ca la sași.

Și obiceiul a ținut în Felmer cât timp au fost și sași. Din anii '70, pe măsură ce multe familii alegeau să se mute în Făgăraş sau să plece definitiv în Germania Federală, slănină a început să fie din ce în ce mai puţină. Vecinătaţile au dispărut treptat, iar turnurile au fost abandonate. În cele mai fericite dintre cazuri au supravieţuit doar numerele de casă scrise cu cretă, acolo unde bârnele nu au fost furate. O singură cameră a mai fost folosită (restrictiv de altfel) în ultimii ani pentru păstrarea slăninii.

Când am preluat biserica evanghelică în administrare ne-am temut că slănina din turn o să ajungă şi în Felmer, ca în mai toate satele săseşti, doar subiect de poveste şi nu ne-am fi dorit să recurgem la un reenactment doar de dragul turismului. Aşa că din vecin în vecin am început să invităm oamenii să-și aducă slănina în turn. Spre mirarea noastră mulţi ştiau că aici e cel mai bun loc din sat pentru păstrat afumăturile, dar fie nu îndrăzeau să ceară voie, fie le era frică de posibilitatea furturilor. Încet, încet am început să le dăm sătenilor încredere, să-i convigem și să conturăm perspectiva reluării acestui obicei, de această dată cu mai mulţi români şi o singură săsoaică.

Astăzi au venit primii doi vecini să-și aducă slănina. Alți s-au anunțat pentru zilele următoare. Îi așteptăm pe toți cu drag. Suntem bucuroși şi mândri că am început să reaşezăm un rost pierdut al comunităţii şi că vom avea singurul turn de slănină încă folosit de comunitate din zonă. Dacă nu ne credeţi avem dovezi şi oricum vă invităm aici, în Felmer, ca să vă convingeţi cu ochii voştri!

Comoară din emporă. Despre ”floorboard archeology”.

La Felmer am fost puşi în situaţia de a face multe lucruri la care nu ne aşteptam sau la care nici măcar nu ne gândeam. Astăzi vă vom povesti despre unul din aceste lucruri care în orizonturi culturale ceva mai deschise pare să se contureze ca un sub-domeniu cvasi-independent: floorboard archeology, pe românește arheologia podelelor. Nu, nu este o glumă, floorboard archeology se referă la ceea ce găsim într-o clădire istorică imediat sub podelele istorice, podele din lemn în majoritatea covârșitoare a cazurilor. Lucruri pierdute, lucruri aruncate, lucruri scăpate din mână sau căzute din buzunar şi nicidecum ceea ce se află în straturile arheologice. Semnificativ diferită de arheologia tradiţională, floorboard archeology nu poate avea decât, cel mult, o stratigrafie orizontală care să ne vorbească despre cum şi în ce scop era utilizată o încăpere/ clădire într-o anumită epocă, despre oamenii care ajungeau acolo, despre ce purtau cu ei şi cum îşi petrceau timpul.

La Felmer, ne-am lovit de arheologia podelelor în empora vestică a bisericii evanghelice. Contextul descoperirilor de acolo nu ţine tocmai de pierderea unor obiecte, ci de depunerea lor într-un soi de umplură, dar totuşi există şi câteva scăpate accidental prin rosturile scândurilor. Până acum v-am bucurat numai cu hârtii de tot felul şi se pare că a venit momentul să vă arătăm şi alte tipuri de obiecte. Pierdute sau depuse intenționat, ele ne împing către floorboard archeology. Așa că se ne imaginăm împreună poveștile pe care ni le spun.

Creioane, mărgele, nasturi, o bucată de sacâz, bucăţi decorative de piele de pe cojoace săseşti, un cotor de carte, 1 LEU, un toc de scris cu peniţă de oţel, elemente decorative din lemn şi alte mărunţisuri mai mult sau mai puţin identificate pe fundal de Jüdische Zeitung.

Comoara din emporă (3)

Bileţel caricatural (rupt) scris de un şcolar cu texte în maghiară şi germană, sfârșitul secolului al XIX-lea, Felmer (8,2x10,5 cm).

Jos, în limba germană: „Her Haeur”

                                  „Das ist der Schandor Brandschott”

Mărturie de cununie (stare fragmentară), litografie colorată manual, imprimată la Praga, folosită în Felmer în anul 1866 (8x9,5 cm)

Text în limba germană: „Dieses Bild gehört der Barbara Keßler im Jahre Tausend 1866”

Comoara din emporă (2)

Etichetă „APPRÊT SATIN FRANÇAIS”, hârtie lucioasă, embosată, sfârșitul secolului al XIX-lea (9,5x13 cm)

Portret de femeie, atelier transilvănean, începutul secolului al XX-lea (4,3x6 cm)

Chitanţă-tipizat întocmită între Johan Rienner (corect Riemner) din Felmer şi Ioniță Mora din Sânpaul (?) pentru un cal negru în vârstă de 4 ani în valoare de 56 de florini, 9 iunie 1840, Făgăraş (10,5x17 cm)

Comoara din emporă

În emporele bisericii evanghelice din Felmer se poate urca numai pe cele două scări exterioare, una pe latura de sud şi una pe cea de nord. De ani buni ambele sunt dezafectate, iar uşile bătute în cuie și blocate pe interior. Până ieri nu ne-am încumentat să escaladăm, cu o scară mobilă, empora vestică, dar curăţenia de toamnă şi necesitatea reparării ferestrelor ne-au împins să facem efortul. Și efortul ne-a fost răsplătit din plin!

Nu, nu am găsit aur, argint sau nestemate, nici orfevrărie liturgică sau „cocoșei” ascunse de frica năvălitorilor, dar am cunoscut, măcar pe jumătate, visul oricărui „scormonitor” prin istoria materială a saşilor. Hârtii, zeci și sute de hârtii rupte de mâna omului, roase de șoareci, mototolite, mudare şi pătate. Acte, etichete, file din cărţi de imnuri religioase (Gesangbuch), reclame, decupături din reviste de modă, reclame, ambalaje, foi din caiete de școală, bileţele, mărturii de cununie, resturi de buchete de flori, nasturi, mărgele şi bucăţi decorative de piele de pe cojoacele saşilor de altă dată au fost amestecate cu moloz, praf şi tot felul de resturi în umplutura pardoselei furate sau distruse a băncilor din emporă. O întreagă istorie de pe la 1700 până spre 1940, a fost adusă acolo în condiţii necunoscute şi transformată de generaţii șoricești în culcuşuri comfortabile. Puţine au scăpat întregi, dar încercăm să salvăm totul. Nu e uşor, umplutura trebuie cernută fir cu fir, dar ne bucurăm că putem salva ceva din memoria Felmerului. Unele vor putea fi reconstituite, complet sau parţial nu contează, dar cele mai multe vor rămâne tocătură - resturi și fragmente de viață bine rostuită.

Timpul nu ne permite să prelucrăm ştiinţific totul, cel puţin nu acum, dar pe măsură ce le curăţăm, reîntregim şi digitizăm, vrem să împărtăşim bucăţile de comoară cu voi într-o nouă categorie cu acest titlu. Cu informaţii adiţionale sau fără, transcrise şi traduse sau nu sperăm să vă bucuraţi de ele la fel de mult cum ne bucurăm şi noi.

Primele comori procesate.

Gruss aus Weidenbach/ Salutări din Ghimbav – Kavallerie-Kaserne/ Cazarma de cavalerie – Gasthaus zum guten Geist/ Hanul la spiritul bun – Schule/ Școala

Carte poştală circulată expediată în 12 octombrie 1908 din Weidenbach/ Vidombák/ Ghimbav la Felmern/ Felmér/ Felmer

Mărturie de cununie, litografie colorată manual cu aplicaţii metalice, c. 1860 (3,7x5 cm)

Text limba în gemană: Daß Sie für mich eigenommen/ Ist mir wahrlich sehr willkommen.

Bileţel pe hârtie cu model colorat, 1856 (5x7 cm)

Text manuscris în limba germană: Michael Schüller 1856

Chitanţă în limba germană, Rupea, 24 aprilie 1876 (17x20,5 cm)

Etichetă „PAPIER FIL.”, cerneală tipografică albă pe hârtie cerată neagră, a doua jumătate a secolului al XIX-lea (8x12,5 cm)

18 aprilie – Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor

Astăzi este ziua în care ne amintim că în restul anului uităm de monumente. Cel puţin în România şi cel puţin de majoritatea lor.

Anul acesta tema este patrimoniul educaţiei, aşa că la Felmer privim prin una din ferestrele fostei şcoli evanghelice. 18 aprilie – Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor?

Ne-am mutat la Felmer!

Ne-am mutat la Felmer!

De la începutul anului 2015 activitatea Renascendis s-a relocat la Felmer, în Țara Făgăraşului. Ne puteţi găsi la numărul 268, pe Strada Principală, în fosta casă parohială evanghelică pe care ne străduim să o revitalizăm.

Între timp vă împărtăşim câteva imagini din Iarna pe uliță, varianta tragicomică locală.