Pe urmele comorilor uitate ale comunităților săsești din jurul Făgărașului

Asociația Renascendis derulează în perioada iulie – noiembrie 2016 proiectul Resturi și rosturi. Comori uitate ale comunităților săsești din jurul Făgărașului, prin care se urmărește inventarierea completă a obiectelor cu valoare istorică și artistică păstrate în cele nouă biserici săsești (fortificate sau nu) arondate parohiei evanghelice din Făgăraș, județul Brașov.

Astfel, vor fi identificate și documentate piese de orfevrărie sau lemn, cositoare, textile vechi, piese de mobilier bisericesc, elemente de decor, cărți și documente existente în bisericile evanghelice din municipiul Făgăraș, satele Bărcut, Felmer, Rodbav, Seliștat, Șoarș (comuna Șoarș), Jibert, Lovnic, (comuna Jibert) și Șercaia (comuna Șercaia). O mare parte din aceste obiecte nu au mai fost cercetate sau chiar sunt complet necunoscute atât specialiștilor, cât și publicului larg. Adesea aflate în stare de conservare precară, ele riscă să fie distruse sau să dispară din cauză că nu li se cunoaște valoarea.

Proiectul își propune documentarea și salvarea acestor obiecte de patrimoniu, introducerea lor în circuitul științific și, pe cât posibil, în cel turistic, dar și valorificarea lor pentru comunitățile locale.

Alături de inventarul care va cuprinde imagini ale obiectelor însoțite de descrierea lor și informații de specialitate, în cadrul proiectului vor fi realizate și produse de promovare turistică: un website cu informații despre cele nouă obiective (cinci biserici medievale fortificate și patru biserici din secolul al XIX-lea) și cele mai valoroase și interesante obiecte care pot fi văzute acolo, hărți cu trasee între locații și o expoziție itinerantă de fotografie.

O altă componentă importantă a demersului nostru este cea educativă. Pentru aceasta proiectul prevede realizarea unei cărți de colorat cu o selecție din obiectele cercetate, care va fi folosită în cadrul unor ateliere interactive organizate pentru copiii din satele incluse în proiect. Scopul acestor activități este de a-i familiariza pe copii cu aspecte ale istoriei locale, de a-i apropia de patrimoniul cultural local utilizat ca resursă de învățare activă.

Partener: Biserica Evanghelică C.A. Făgăraş

Proiect realizat cu sprijinul: HeimatOrtsGemeinschaft Felmern, HeimatOrtsGemeinschaft Rohrbach, HeimatOrtsGemeinschaft Scharosch bei Fogarasch

Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național

Turnul slăninii din Felmer is back in business!

„Turnul slăninii” - o sintagmă cuoscută tuturor iubitorilor și cunoscătorilor de Transilvania. Dar câți oare am avut ocazia să vedem un turn al slăninilor adevărat și nu doar amenajat pentru turiști? Mai există asemenea rara avis? Da, spunem noi răspicat de la Felmer. Turnul slăninii există şi funcţionează!

De-a lungul timpului, în turnurile de apărare ale bisericilor evanghelice fortificate nu s-au depozitat doar arcuri, arbalete, săgeți, puşti, bombarde, praf de pușcă, ghiulele, dar şi slănina comunităților. Nu știm exact de când datează acest obicei. Nu putem spune dacă slănina se păstra în turnuri încă din vremurile în care acestea mai aveau rol defensiv sau dacă a apărut abia după ce instalaţiile de apărare şi-au pierdut rostul. Argumentele pro şi contra sunt destule pentru ambele variante, însă ceea ce știm cu siguranță este că turnurile au oferit mereu condițiile optime de temperatură şi umiditate pentru păstrarea afumăturilor gustoase.

La Felmer, cam de pe la 1910, în cele două turnuri ale fortificaţiei păstrate au rămas patru încăperi folosibile, câte două în fiecare turn. Pe grinzile construcţiilor au fost prinse nişte cârlige de fier prin care s-au trecut bârne lungi din stejar. Pe acestea din urmă, cu creta, au fost trecute numerele tuturor caselor săseşti din sat, fiecare cameră de turn revenind uneia din cele patru Vecinătăţi (Nachbarschaften) ale satului. Fiecare gospodărie avea loc în dreptul numărului de casă înscris să-şi atârne cârligele pentru slănină. Chiele camerelor se aflau în păstrarea taţilor de Vecinătate (Nachbarväter), iar o dată pe săptămână, sâmbăta după plecarea ciurdei, clopotele anunţau gospodinele că pot veni să taie porția necesară familiei până sâmbata viitoare. Așa cum ne place să spunem, rânduială ca la sași.

Și obiceiul a ținut în Felmer cât timp au fost și sași. Din anii '70, pe măsură ce multe familii alegeau să se mute în Făgăraş sau să plece definitiv în Germania Federală, slănină a început să fie din ce în ce mai puţină. Vecinătaţile au dispărut treptat, iar turnurile au fost abandonate. În cele mai fericite dintre cazuri au supravieţuit doar numerele de casă scrise cu cretă, acolo unde bârnele nu au fost furate. O singură cameră a mai fost folosită (restrictiv de altfel) în ultimii ani pentru păstrarea slăninii.

Când am preluat biserica evanghelică în administrare ne-am temut că slănina din turn o să ajungă şi în Felmer, ca în mai toate satele săseşti, doar subiect de poveste şi nu ne-am fi dorit să recurgem la un reenactment doar de dragul turismului. Aşa că din vecin în vecin am început să invităm oamenii să-și aducă slănina în turn. Spre mirarea noastră mulţi ştiau că aici e cel mai bun loc din sat pentru păstrat afumăturile, dar fie nu îndrăzeau să ceară voie, fie le era frică de posibilitatea furturilor. Încet, încet am început să le dăm sătenilor încredere, să-i convigem și să conturăm perspectiva reluării acestui obicei, de această dată cu mai mulţi români şi o singură săsoaică.

Astăzi au venit primii doi vecini să-și aducă slănina. Alți s-au anunțat pentru zilele următoare. Îi așteptăm pe toți cu drag. Suntem bucuroși şi mândri că am început să reaşezăm un rost pierdut al comunităţii şi că vom avea singurul turn de slănină încă folosit de comunitate din zonă. Dacă nu ne credeţi avem dovezi şi oricum vă invităm aici, în Felmer, ca să vă convingeţi cu ochii voştri!

Un obiect pe săptămână (37)

Ac de voal (Bockelnadel), prima jumătate a secolului al XIX-lea, atelier transilvănean (meşter RN) - colecția Renascendis

Dimensiune: D: 2,6 cm; H: 1,6 cm

Material: argint, aur, email, cupru, granate, sidef

Tehnică de realizare: turnare, cizelare, aurire, emailare, şlefuire, montare, nituire

Descriere: ac de voal floriform compus din şase elemente suprapuse şi unite printr-un ax nituit la capătul inferior. Placa suport este decorată cu motive vegetale şi florale din turnare, vizibile în special pe verso, email verde-deschis şi albastru şi patru caboşoane cu sidef diametral opuse două câte două. Pe spatele plăcii suport este sudat sistemul de prindere – un ac cu balama şi un cârlig, cel din urmă marcat cu marca de meşter RN şi o marcă de oraş ilizibilă. Urmează alte două plăci cu decor vegetal suprapuse, prima emailată în albastru închis, cea de-a doua decorată cu patru granate roşii caboșon. Un element din tablă de cupru cu patru lobi rolați fixează ultima placă decorată cu email alb. Toate piesele sunt unite prin axul ataşat butonului central cu o casetă circulară, bordată cu motiv de sârmă răsucită, în care este montat un granat verde faţetat. 

Acest tip de ace de voal este specific sfârşitul de secol al XVIII-lea şi începutului secolului al XIX-lea. Sunt aproape exclusiv întâlnite în costumul patricienelor (femeilor din familii săseşti înstărite din oraşe şi târgurile mari) fiind podoabe minuţios lucrate din materiale de bună calitate.

Un obiect pe săptămână (36)

Sfeșnic de mână, sfârşitul secolului al XVIII-lea, ceramică de tip Nemşa/ Niemesch/ Nemes (jud. Sibiu/ Hermannstadt/ Nagyszeben) – colecţia Renascendis

Dimensiuni: D:14,5 cm, H: 4 cm

Material: lut de oale, pigmenţi brun-închis şi verde, smalţ transparent incolor

Tehnică de realizare: frământare, modelare la roată, modelare manuală, uscare, decorare cu pensula, smălţuire, ardere oxidantă în cuptor

Descriere: sfeşnic de mână realizat din ceramică pictată şi smălţuită care aparţine tipologic ceramicii de tip Nemşa. În centrul unei farfurii adânci a fost lipit plastic un cilindru cu buza răsfrântă – cupa lumânării. Între corpul cupei şi buza farfuriei este prinsă o bandă lată de 1,2 cm care are funcţia de mâner. Decorul este realizat cu pensula, pe un fond brun-închis fiind aplicate motive de culoare verde.  În jurul cupei lumânării sunt reprezentate stilizat două păsări (ochii acestora sunt delimitaţi prin zgrafitare), iar buza înaltă a farfuriei este decorată cu o dungă lată, asmenea mânerului. Cupa lumânării este şi ea decorată pe exterior cu patru puncte alungite dispuse vertical imediat sub buză până la bază.

Trasilvania în imagini (103)

Sängerfest 1937 - Besuch beim Zeperlin in Frankfurt (Festivalul cântăreţilor 1937 – Vizită la Zeppelin în Frankfurt)

Fotografie de grup realizată în 1937 (?) şi transpusă pe hârtie Kodak în anii ’70 – colecţia Renascendis

În secolul al XIX-lea, în contextul dezvoltării ideologiilor naţionale şi naţionaliste, apare fenomenul societăţilor corale, iniţial exclusiv masculine, menite prin repertoriul lor să contribuie la conturarea şi consolidarea identităţilor naţionale. În spaţiul german fenomenul cunoaşte o evoluţie aparte şi imediat după construirea statului german unitar, Imperiul German, se manifestă şi prin organizarea unor festivaluri corale (Sängerfest) de orientare pangermanică. Intervalurile la care au fost ţinute aceste adunări de coruri, de fiecare dată în alt oraş german de pe teritoriul sau din afara Imperiului German, au fost mai mari sau mai mici în funcţie de contextul economic şi socio-politic, ajungând în ante şi interbelic să fie de aproximativ cinci ani.

Nu ştim exact de la care ediţie a fost invitat să participe pentru prima dată şi un cor al saşilor, dar fotografia pe care o prezentăm astăzi este o marturie a prezenţei acestuia la una din cele două ediţii din anii ’30. Deşi textul de pe spatele fotografiei menţionează anul 1937 şi locaţia Frankfurt, este posibil să se fi strecurat o eroare de memorie dat fiind faptul că avem de-a face cu o imprimare cu circa 40 de ani ulterioară realizării fotografiei. Ediţia din 1937 a avut loc la Breslau, în schimb, la Frankfurt a fost organizat un Sängerfest în 1932, deci o confuzie este posibilă.

Text pe spate: Sängerfest 1937

                       Besuch beim Zeperlin in Frankfurt

                       H. Grun Bert (?)