Ace de văl/ Bockelnadeln, secolul al XIX-lea, atelier transilvănean – colecţia
Renascendis
Dimensiune: D: 2 cm; L:5,5 cm şi 7,5 cm
Material: alamă, argint, sticlă
Tehnică de realizare: turnare, şlefuire, cizelare, lipire, argintare, montare,
asamblare
Descriere: ace de văl în formă de floare, realizate din alamă argintată şi
decorate cu elemente de sticlă colorată. Capul acelor este realizat dintr-o placă
cu şase lobi pe care se află intercalate trei perle din alamă argintată cu trei
casete în care sunt montate sticle roşii faţetate. Prin centrul plăcii este
trecută tija acului de care este ataşat registrul superior decorativ – o sticlă
roşie montată central, încojurată de alte patru sticle roşii respectiv
turcoaz.
Acele de văl (Bockelnadeln) erau
un element nelipsit pentru împodobirea/ găteala capului (Bockelung), în diverse variante, la săsoaice.
Prezente în forme asemănătoare încă din evul mediu, acele de păr se constituiau
în garnituri cu podoaba de piept (Heftel)
şi cordonul/ cingătoarea (Spangengürtel).
Iniţial folosite în vestimentaţia patricienelor, uzul acelor de păr s-a extins şi
generelizat în secolul al XVIII-lea. În zonele rurale, erau purtate în special
de către femeile măritate. Sunt însă cazuri în care cilindrul de catifea (Borten), purtat pe cap de fete nemăritate,
era ornamentat cu ace. Exemplarele vechi de ace sunt realizate exclusiv din
argint şi argint aurit, decorate cu email şi pietre preţioase. Din secolul al
XVIII-lea, în realizarea podoabelor săsoaicelor se utilizează însă din ce în ce
mai multe sticle colorate pentru a înlocui pietrele şi a scădea astfel
costurile. Mai mult, în secolul al XIX-lea, pentru familiile mai puţin înstărite
se realizează podoabe exclusiv din materiale nepreţioase (alamă, bronz,
cositor, fier, sticlă), dar care, în special prin argintare, le imită pe cele
preţioase. În general, număr acelor folosite la împodobirea capului unei
femei era un semn al statutului social.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu