Un obiect pe săptămână (29)

Ace de văl/ Bockelnadeln, secolul al XIX-lea, atelier transilvănean – colecţia Renascendis

Dimensiune: D: 2 cm; L:5,5 cm şi 7,5 cm

Material: alamă, argint, sticlă

Tehnică de realizare: turnare, şlefuire, cizelare, lipire, argintare, montare, asamblare

Descriere: ace de văl în formă de floare, realizate din alamă argintată şi decorate cu elemente de sticlă colorată. Capul acelor este realizat dintr-o placă cu şase lobi pe care se află intercalate trei perle din alamă argintată cu trei casete în care sunt montate sticle roşii faţetate. Prin centrul plăcii este trecută tija acului de care este ataşat registrul superior decorativ – o sticlă roşie montată central, încojurată de alte patru sticle roşii respectiv turcoaz.                        

Acele de văl (Bockelnadeln) erau un element nelipsit pentru împodobirea/ găteala capului (Bockelung), în diverse variante, la săsoaice. Prezente în forme asemănătoare încă din evul mediu, acele de păr se constituiau în garnituri cu podoaba de piept (Heftel) şi cordonul/ cingătoarea (Spangengürtel). Iniţial folosite în vestimentaţia patricienelor, uzul acelor de păr s-a extins şi generelizat în secolul al XVIII-lea. În zonele rurale, erau purtate în special de către femeile măritate. Sunt însă cazuri în care cilindrul de catifea (Borten), purtat pe cap de fete nemăritate, era ornamentat cu ace. Exemplarele vechi de ace sunt realizate exclusiv din argint şi argint aurit, decorate cu email şi pietre preţioase. Din secolul al XVIII-lea, în realizarea podoabelor săsoaicelor se utilizează însă din ce în ce mai multe sticle colorate pentru a înlocui pietrele şi a scădea astfel costurile. Mai mult, în secolul al XIX-lea, pentru familiile mai puţin înstărite se realizează podoabe exclusiv din materiale nepreţioase (alamă, bronz, cositor, fier, sticlă), dar care, în special prin argintare, le imită pe cele preţioase. În general, număr acelor folosite la împodobirea capului unei femei era un semn al statutului social.          

Un obiect pe săptămână (29)

Pahar pentru vin, mijlocul secolului al XIX-lea, Porumbacu de Sus, jud. Sibiu – colecţia Renascendis

Dimensiune: H:12 cm; D:7,5 cm

Material: sticlă, email roşu, aur coloidal

Tehnică de realizare: suflare în formă, şlefuire, pictare

Descriere: pahar realizat din sticlă incoloră, suflată în formă, având corp cilindric. Buza şi baza sunt şlefuite. Exteriorul paharului  este decorat cu o cunună de viţă de vie în centrul căreia, pe o ramură stă o pasăre. Diametral opus este reprezentată încă o ramură de viţă de vie. Buza şi baza paharului prezintă câte o bordură pictată. Decorul este realizat, prin pictare la cald, cu pigment  roşu de suprafaţă, iar o serie de detalii (nervurile frunzelor, pe najul păsării etc.), deja şterse, cu aur colidal. Restul suprafeţei exterioare a paharului este corodată cu acid pentru un aspect alb-opac.

Un obiect pe săptămână (27)

Pahar pentru tărie, sfârşitul secolului al XIX-lea, Bixad, jud. Covasna – colecţia Renascendis

Dimensiune: H: 5,5 cm; Dg: 5 cm; Db: 2 cm

Material: sticlă, email alb, verde, vernil, roşu, violet, galben, albastru, aur coloidal

Tehnică de realizare: suflare în tipar, şlefuire, pictare

Descriere: pahar realizat din sticlă transparentă de nuanţă indigo, suflată în tipar, având corpul tronconic. Buza şi baza tălpii sunt şlefuite. Paharul a fost decorat la cald, pe toată suprafaţa, cu email alb, verde, vernil, roşu, violet, galben, albastru. Decorul este alcătuit dintr-un vrej continuu de culoare galbenă şi aurit, cu frunze şi flori colorate. Buza paharului este de asemenea decorată prin aurire. Piesa prezintă caneluri verticale realizate în optic.

Produsele de sticlărie, în special cele de mici dimensiuni, lucrate în această manieră sunt specifice celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea şi începutului de secol XX, fiind mai degrabă piese suvenir ce puteau fi achiziţionate din staţiuni balneo-climaterice şi turistice. Principalele glăjării transilvănene care au produs astfel de obiecte au fost Bixad, din judeţul Covasna, şi Avrig, din judeţul Sibiu, ambele aflate în proximitatea unor staţiuni de tratament ce foloseau ape minerale.

Un obiect pe săptămână (19)

Cănceu, a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Bixad, judeţul Covasna – colecţia Renascendis

Dimensiune: H:14 cm; Dg:7 cm; Db:9,5 cm

Material: sticlă manufacturieră

Tehnică de realizare: suflare în formă, prelucrare manuală, lipire

Descriere: cănceu cu cioc, realizat sticlă transparentă de nuanţă albastră suflată în formă, având corp sferic şi gât cilindric. Baza prezintă o bordură tronconică îngustă. Piesa este decorată de caneluri verticale în spirală. Toarta, de asemenea canelată, este prelucrată manual şi lipită plastic.

Istoria sticlei transilvănene este, în ciuda câtorva sumare abordări ale temei, un capitol neexplorat. Informaţiile scrise plasează debututul producţiei de sticlă manufacturieră (glajă) în Transilvania la începutul secolului al XVII-lea, realitate confirmată şi de datarea în această perioadă a primelor piese care pot fi considerate autohtone. Amplasarea atelierelor de sticlărie (glăjării) s-a făcut întotdeauna în zone împădurite, la poalele dealurilor sau munţilor, pentru a avea o sursă de lemne de foc - necesară funcţionării cuptoarelor de topire a sticlei -  în imediata apropiere.

Până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sticlăria rămâne un produs de lux destinat uzului reşedinţelor nobiliare şi ale orăşenilor înstăriţi, breslelor, bisericilor şi altor clădiri de importanţă edilitară (în special pentru realizarea ochiurilor de fereastră). Majoritatea glăjăriilor timpurii sunt înfiinţate pe domenii nobiliare sau de către magistraţii oraşelor prin aducerea unor meşteri străini, în special din zona Boemiei.

Manufactura de sticlă de la Bixad şi-a început activitatea la puţin după jumătatea secolului al XVIII-lea şi a funcţionat până spre sfârşitul primului război mondial. Foarte probabil, după cea de la Porumbacu de Sus, este cea mai longevivă şi productivă glăjărie transilvăneană. 

Dacă ai un obiect similar pe care l-ai putea dona Centrului de Studii Medievale şi Moderne din Felmer, te rugăm scrie-ne la adresa radu.barla@renascendis.org. Află mai multe AICI.

Un obiect pe săptămână (17)

Pahar de logodnă, mijlocul secolului al XIX-lea, Porumbacu de Sus, jud. Sibiu – colecţia Renascendis

Dimensiune: H:14 cm; Dg:7,5 cm; Db:6,5 cm

Material: sticlă, email alb şi roşu-rubin transparent

Tehnică de realizare: suflare în tipar, şlefuire, pictare

Descriere: pahar realizat din sticlă incoloră, suflată în tipar, având corp tronconic, talpă şi picior. Buza şi baza tălpii sunt şlefuite. Paharul a fost pictat la cald cu pigmenţi de suprafaţă transparenţi alb şi roşu. Pigmentul alb este foarte greu vizibil. Decorul este realizat dintr-un medalion ovoidal, neinscripţionat, dispus orizontal, încadrat lateral de două păsări stând pe ramuri înfrunzite, aranjate în cunună. Buza, baza corpului şi piciorul sunt desemenea acoperite cu pigment roşu transparent. Decorul sugerează scopul de pahar de logodnă.

Această tipologie de pahare s-a format în perioada Biedermeier, fiind specifică paharelor de uz comun de vin, nedecorate sau cu un decor nepretenţios. Stilul s-a păstrat, însă, în producţia transilvăneană de sticlă până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind produs în mai toate manufacturile în cantităţi semnificative.

Dacă ai un obiect similar pe care l-ai putea dona Centrului de Studii Medievale şi Moderne din Felmer, te rugăm scrie-ne la adresa radu.barla@renascendis.org. Află mai multe AICI.