Un obiect pe săptămână (27)

Pahar pentru tărie, sfârşitul secolului al XIX-lea, Bixad, jud. Covasna – colecţia Renascendis

Dimensiune: H: 5,5 cm; Dg: 5 cm; Db: 2 cm

Material: sticlă, email alb, verde, vernil, roşu, violet, galben, albastru, aur coloidal

Tehnică de realizare: suflare în tipar, şlefuire, pictare

Descriere: pahar realizat din sticlă transparentă de nuanţă indigo, suflată în tipar, având corpul tronconic. Buza şi baza tălpii sunt şlefuite. Paharul a fost decorat la cald, pe toată suprafaţa, cu email alb, verde, vernil, roşu, violet, galben, albastru. Decorul este alcătuit dintr-un vrej continuu de culoare galbenă şi aurit, cu frunze şi flori colorate. Buza paharului este de asemenea decorată prin aurire. Piesa prezintă caneluri verticale realizate în optic.

Produsele de sticlărie, în special cele de mici dimensiuni, lucrate în această manieră sunt specifice celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea şi începutului de secol XX, fiind mai degrabă piese suvenir ce puteau fi achiziţionate din staţiuni balneo-climaterice şi turistice. Principalele glăjării transilvănene care au produs astfel de obiecte au fost Bixad, din judeţul Covasna, şi Avrig, din judeţul Sibiu, ambele aflate în proximitatea unor staţiuni de tratament ce foloseau ape minerale.

Un obiect pe săptămână (19)

Cănceu, a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Bixad, judeţul Covasna – colecţia Renascendis

Dimensiune: H:14 cm; Dg:7 cm; Db:9,5 cm

Material: sticlă manufacturieră

Tehnică de realizare: suflare în formă, prelucrare manuală, lipire

Descriere: cănceu cu cioc, realizat sticlă transparentă de nuanţă albastră suflată în formă, având corp sferic şi gât cilindric. Baza prezintă o bordură tronconică îngustă. Piesa este decorată de caneluri verticale în spirală. Toarta, de asemenea canelată, este prelucrată manual şi lipită plastic.

Istoria sticlei transilvănene este, în ciuda câtorva sumare abordări ale temei, un capitol neexplorat. Informaţiile scrise plasează debututul producţiei de sticlă manufacturieră (glajă) în Transilvania la începutul secolului al XVII-lea, realitate confirmată şi de datarea în această perioadă a primelor piese care pot fi considerate autohtone. Amplasarea atelierelor de sticlărie (glăjării) s-a făcut întotdeauna în zone împădurite, la poalele dealurilor sau munţilor, pentru a avea o sursă de lemne de foc - necesară funcţionării cuptoarelor de topire a sticlei -  în imediata apropiere.

Până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sticlăria rămâne un produs de lux destinat uzului reşedinţelor nobiliare şi ale orăşenilor înstăriţi, breslelor, bisericilor şi altor clădiri de importanţă edilitară (în special pentru realizarea ochiurilor de fereastră). Majoritatea glăjăriilor timpurii sunt înfiinţate pe domenii nobiliare sau de către magistraţii oraşelor prin aducerea unor meşteri străini, în special din zona Boemiei.

Manufactura de sticlă de la Bixad şi-a început activitatea la puţin după jumătatea secolului al XVIII-lea şi a funcţionat până spre sfârşitul primului război mondial. Foarte probabil, după cea de la Porumbacu de Sus, este cea mai longevivă şi productivă glăjărie transilvăneană. 

Dacă ai un obiect similar pe care l-ai putea dona Centrului de Studii Medievale şi Moderne din Felmer, te rugăm scrie-ne la adresa radu.barla@renascendis.org. Află mai multe AICI.