Un obiect pe săptămână (29)

Pahar pentru vin, mijlocul secolului al XIX-lea, Porumbacu de Sus, jud. Sibiu – colecţia Renascendis

Dimensiune: H:12 cm; D:7,5 cm

Material: sticlă, email roşu, aur coloidal

Tehnică de realizare: suflare în formă, şlefuire, pictare

Descriere: pahar realizat din sticlă incoloră, suflată în formă, având corp cilindric. Buza şi baza sunt şlefuite. Exteriorul paharului  este decorat cu o cunună de viţă de vie în centrul căreia, pe o ramură stă o pasăre. Diametral opus este reprezentată încă o ramură de viţă de vie. Buza şi baza paharului prezintă câte o bordură pictată. Decorul este realizat, prin pictare la cald, cu pigment  roşu de suprafaţă, iar o serie de detalii (nervurile frunzelor, pe najul păsării etc.), deja şterse, cu aur colidal. Restul suprafeţei exterioare a paharului este corodată cu acid pentru un aspect alb-opac.

Un obiect pe săptămână (23)

Farfurie decorativă, ceramică de tip Haţeg, a doua jumătate a secolului al XIX-lea – colecţia Renascendis

Dimensiune: D: 26 cm; A: 3,2 cm

Material: lut, angobă de culoare maro, pigment bleu-albătrui, verde, alb, brun-roşcat şi brun-închis, smalţ plombifer (transparent)

Tehnică de realizare: frământare, modelare manuală la roata olarului, uscare, angobare, decorare, smălţuire, ardere oxidantă în cuptor

Descriere: farfurie plată, realizată dintr-o pastă de lut de foarte bună calitate, având buza lată, ondulată prin răsfrângere la intervaluri de aproximativ 3 cm. Decorul policrom marmorat este realizat prin aplicarea pigmenţilor pe suprafaţa vasului cât timp acesta era încă învârtit pe roata olarului, astfel încât să se obţină întrepătrunderea. Gama cromatică a decorului cuprinde culorile bleu-albătrui, verde, alb şi nuanţe de brun de la brun-roşcat la brun-închis.

Acest tip de decor a fost practicat de olarii din centrele haţegane încă din secolul al XVIII-lea, fiind folosit pentru decorarea unei game largi de vase de uz comun (ulcioare, oale, căni, borcane, farfurii etc.). În mod uzual, în decorarea farfuriilor, pigmenţii sunt dispuşi liniar, într-o singură direcţie, unindu-se într-un capăt. Farfuria pe care o prezentăm astăzi, care are mai degrabă un scop decorativ decât practic, nu se înscrie în această rutină, fiind o piesă deosebită şi din acest motiv. Deja în secolul al XIX-lea, decorul marmorat este preluat în majoritatea atelierelor româneşti şi maghiare din sud-estul şi estul Transilvaniei, precum şi în anumite centre din Muntenia, unde este utilizat până în prezent.

Tipul de farfurie plată cu buza lată şi ondulată prin răsfrângere apare în producţia de ceramică din nordul Transilvaniei spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi rezistă peste un secol, fiind însă rar folosit în centre de olari din Haţeg. Exemplarele păstrate prezintă un decor bogat, uneori chiar prea încărcat,  cu elemente vegetale, florale şi păsări realizat în culorile verde, albastru, alb şi nuanţe de portocaliu.