Transilvania în imagini (38)

Alte Bauernhäuser in Tartlau/ Case ţărăneşti vechi în Prejmer

Reproducere după Das Sächsiche Burzenland einst und jetzt, Kronstadt, 1925, p. 122 (fig. 35) - biblioteca Renascendis

Scurta monografie a lumii săseşti din Ţara Bârsei Das Sächsiche Burzenland einst und jetzt (Ţara Bârsei săsească atunci şi acum), publicată în 1925, sub forma unui volum colectiv, prin grija Decanatului Evanghelic Braşov cu ocazia aniversării a 65 de ani de la înfiinţarea Societăţii de Studii Transilvănene (Vereines für Siebenbürgische Landeskunde) şi a 55 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Transilvănene Gustav Adolf (Siebenbürgische Gustav Adolf-Vereines), reproduce diverse fotografii din aşezările săseşti care au circulat în epocă şi sub forma de cărţi poştale. Printre acestea se află şi imaginea, pe care o prezentăm astăzi, a unor frumoase case săseşti din secolul al XVIII-lea, din Prejmer. Un element deosebit de arhitectură veche este decorul crenelat al zidului porţii casei din partea dreaptă, specific mai degrabă unor construcţii monumentale în stilul Renaşterii transilvănene. În mod mod fericit, ambele case, aflate pe strada Pompierilor,  au supravieţuit până în prezent, cea din stânga fiind chiar restaurată.

Transilvania în imagini (26)

Castelul Bethlen de la Criş/ Kreisch/ Keresd, jud. Mureş

Fotografie, 1967 – colecţia Renascendis

Castelul Bethlen de la Criş este o mică reşedinţă nobiliară fortificată, de ţară, proprietate a familiei Bethlen - ramura Criş. Forma amsamblului este rezultatul dezvoltării din secolele XVI-XVII în jurul donjonului cilindric medieval, ulterior denumit Turnul Arcaşilor. Stilul predominant este cel al renaşterii transilvănene, fapt care a făcut remarcat ansamblul, în peisajul arhitectural transilvănean, încă din secolul al XIX-lea. Exteriorul ultimului etaj al turnului este decorat cu o friză compusă din basoreliefuri ce reprezintă soldaţi cu diferite arme. În jurul castelului, în secolele XVIII-XIX, a fost amenajat un parc dendrologic în stil englezesc.

În anul 1949, ca majoritatea proprietăţilor nobiliare transilvănene, castelul de le Criş a fost naţionalizat, devenind, după schema deja tradiţională utilizată de autorităţile comuniste, sediul GAS-ului şi apoi CAP-ului local. Colecţiile de artă, biblioteca şi toate celelalte lucruri de valoare adapostite în interioarele amsamblului arhitectural au fost fie confiscate de diverse autorităţi, fie jefuite sau distruse de localnici. În 1976, Direcţia Monumentelor Istorice, încă sub conducerea lui Vasile Drăguţ, reuseşte să finalizeze demersurile pentru evacuarea CAP-ului şi începe restaurarea castelului. Desfiinţarea Direcţiei Monumentelor Istorice în 1977 duce la întreruperea restaurării şi la abandonarea amsablului în ruină. Starea acestuia se deteriorează semnificativ până în la începutul anilor ’90, când reintră în atenţia Ministerului Culturii şi se întreprind primele  lucrări de conservare. Retrocedat moştenitorilor de drept, în 2007, restaurarea castelului este continuată prin eforturile familiei Bethlen.

Text pe spatele fotografiei:

Castelul de la Criş, jud. Mureş

- Foto Vlasto - 1967

Un obiect pe săptămână (18)

Statuetă sfântul Petru întronat, secolul al XVI-lea, atelier italian – colecţia Renascendis

Dimensiune: H: 7 cm

Material: bronz, cositor

Tehnică de realizare: turnare, şlefuire, cizelare, asamblare

Descriere: statuetă a sfântului Petru întronat, reproducere miniaturală după statuia similară din Basilica sf. Petru de la Vatican, atribuită lui Arnolfo di Cambio (secolul al XIII-lea). Statueta are trei părţi componente - corpul, braţul drept şi nimbul -, unite prin nituire. Spatele piesei este concav, din turnare, fapt care, laolaltă cu urmele de pilire de pa laterale indică existenţa sigură a unui tron, în prezent pierdut. La nivelul picioarelor şi pe spate, la îmbinarea corpului cu braţul există urme de reparaţii prin cositorire. În contemporaneitate, statueta a fost deteriorată prin perforarea ambelor laterale, în partea inferioară, cu un mijloc mecanic, în vederea unei probabile fixări într-un suport.

Încă din evul mediu, generalizarea practicii pelerinajelor în lumea creştină a antrenat o adevarată industrie a producerii de suveniruri religioase, controlată de biserică. Evident, existau game diferite de produse care se adresa pelerinilor în funcţie de starea materială a acestora. Dacă micile medalioane sau cruciulite erau accesibile oricui, suvenirurile din tipul acestei statuete vizau cumpărători mai înstăriţi. 

Dacă ai un obiect similar pe care l-ai putea dona Centrului de Studii Medievale şi Moderne din Felmer, te rugăm scrie-ne la adresa radu.barla@renascendis.org. Află mai multe AICI.