Transilvania în imagini (93)

Copii români din zona Sibiului

Fotografie lipită pe carton (format CDV), c. 1860-1865, atelier Johann Niklas, Hermannstadt/ Nagyszeben/ Sibiu – colecţia Renascendis

Johann Niklas (Hermannstadt/ Sibiu 1831 – 1875 Donnersmarkt/ Mănărade) este unul dintre primii fotografi sibieni, contemporan cu Theodor Glatz. Activitatea sa este mai puţin documentată şi deci cunoscută. Cu toate acestea, producţia sa fotografică, destul de rar întâlnită în colecţii, este valoroasă. Niklas lucrează ca fotograf întâi la Sibiu, apoi din 1865 şi la Cluj, desfăşurând simultan şi o activitate itinerantă. Se remarcă o serie de fotografii cu temă etnografică, multe din ele cunoscute deoarece au fost preluate în diverse publicaţii ale epocii sau ulterioare.

Portretul de mai sus prezintă doi copii români, un băiat şi o fată – cel mai probabil fraţi, din zona Sibiului îmbrăcăţi în haine ţărăneşti de sărbătoare, conform modei epocii.

Transilvania în imagini (60)

Portul Naţional din Năsăud (Nussdorf/ Naszód)

Fotogravură după o fotografie de Al. Antoniu, Albumul General al României (?), partea a  II-a, Bucureşti, 1904 – colecţia Renascendis

Fotogravura de astăzi redă imaginea unui grup de români năsăudeni în portul tradiţional din epocă şi face parte din aceaşi serie realizată după fotografii de Alexandru Antoniu (fapt indicat pe planşă prin specificaţia „Colecţia Al. Antoniu”). Fotogravura provine, cel mai probabil, din Albumul General al României, partea a II-a, publicat în 1904 de Socec & Co sub îngrijirea lui Antoniu. Lucrarea avea un pronunţat caracter propagandistic, într-o perioadă în care se făceau eforturi din toate direcţiile pentru conturarea şi consolidarea unei identităţi naţionale româneşti.

Alexandru Antoniu (1860 – 1925) a fost un fotograf bucureştean, activ între anii 1890-1925, foarte cunoscut şi apreciat de public în epocă. În istoria fotografiei româneşti, Antoniu nu se remarcă pentru calitatea artistică a producţiei sale fotografice, ci prin valoarea documentară a acesteia. De la sfârşitul secolului al XIX-lea, Antoniu îţi publică şi implicit popularizează opera fotografică prin intermediul câtorva albume.

De remarcat, cu privire la compoziţia portului tradiţional bărbătesc din zona Năsăudului, este puternica influenţă venită din partea portului săsesc bistriţean.

Transilvania în imagini (6)

Nuntă săsească la Vulcan în Ţara Bârsei/ Sächsiche Hochzeit aus Wolkendorf im Bürzenland

Carte poştală necirculată, sfârşitul anilor ’20 - colecţia Renascendis

La saşi, nunta nu este numai un eveniment al familiei şi al apropiaţilor, ci un eveniment în care este implicată o bună parte din comunitate. Încă din secolul al XVI-lea, organizarea nunţilor a fost reglementată în scris, fiind o responsabilitate a Vecinătăţilor în tot spaţiul de locuire săsească. Mai mult decât o sărbătoare, nunta era un factor important de coeziune comunitară bazată pe ajutor reciproc.

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fanfara este o prezenţă constantă la toate evenimentele importante din existenţa comunităţilor săseşti, fie ele nunţi, serbări sau înmormântări. În constituirea unui alai sau cortegiu, fanfara este cea care deschide drumul şi este urmată de restul participanţilor conform unui ordini clare, aşa cum putem vedea şi în imaginea de mai sus.

Momentul imortalizat datează din anii ’20, când costumul tradiţional de sărbătoare era abandonat de către mulţi (în special de către bărbaţi) în favoarea hainelor „orăşeneşti”. Oricum, de pe întreg teritoriul de locuire săsească, portul tradiţional din Ţara Bârsei este cel mai modernizat/ simplificat, consecinţă a nivelului ridicat de urbanizare al aşezărilor de aici.

Transilvania în imagini (5)

Tânără săsoaică din Cisnădioara/ Michelsberg

Fotografie colorată manual, c. 1880, atelier F. A. R. KRABS, Hermannstadt/ Sibiu – colecţia Renascendis

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Europa Occidentală, atracţia faţă de elementele etnografice se manifestă ca un adevărat curent de masă, în special în mediile urbane, intelectuale. Transilvania, dar mai ales zona de locuire săsească, nu fac excepţie de la acest fenomen. Pe fondul revoluţiei industiale, al tehnoligizării vieţii cotidiene, al dezvoltării comerţului cu produse moderne şi al creşterii nivelului de trai la oraş, dinamica relaţiilor dintre urban şi rural se modifică. La nivel vestimentar, încă din secolul al XVIII-lea, se produsese o ruptură semnificativă între oraş şi sat. În funcţie de apropierea de arealele urbane, dar şi de capacitatea acestora de radiere, vestimentaţia tradiţională a sătenilor se urbanizează mai mult sau mai puţin, hainele orăşeneşti fiind în multe cazuri un semn al statutului social. Necesitatea naţiunii săseşti, ca dealtfel a tuturor naţiunilor Transilvaniei, de a se repoziţiona în cadrul construcţiei statale austro-ungare, de a se consolida pe bazele specificului etnic, pe tradiţii şi prin coeziune socială determină un interes crescut al intelectualilor saşi faţă de etnografie. Deşi prezenţa sătenilor în viaţa locuitorilor de la oraş nu scăzuse, târgurile fiind mai dese şi mai active ca oricând, iar tinerele tărănci fiind angajate în număr mare în casele orăşenilor înstăriţi pentru menaj şi îngrijirea copiilor, porturile tradiţionale au căpătat valenţe oarecum semi-exotice în mentalul colectiv urban. Dincolo de abordările ştiinţifice, rezervate totuşi unor grupuri restrânse, răspândirea interesului faţă de lumea satului se realizează prin intermedierea mijloacelor tipografice şi fotografice de reproducere a imaginilor, devenite din ce în ce mai accesibile. Dacă litografiile erau legate de o difuzare prin intermediul tipăriturilor (ziare, cărţi şi broşuri), până la sfârşitul secolului când servesc producerii de cărţi poştale, fotografiile râmân între 1870 şi 1940 un mijloc constant de propagare a curentului în discuţie. Compoziţii mai mult sau mai puţin romantice/pastorale construite cu  grijă, instantanee făcute pe teren, in situ, sau portrete de atelier sunt elemente care compun până la urmă un program menit să contureze o imagine a lumii tradiţionale săseşti în ochii conaţionalilor care s-au înstrăinat de ea sau străinilor care nu au cunoscut-o. Fotografiile etnografice erau executate în serii de către ateliere fotografice sub nume propriu şi vândute direct sau produse pentru librării sub marca acestora, cum este şi cazul fotografiei prezentate.

Făcând parte dintr-o serie de fotografii colorate manual, cu tema Porturi populare transilvănene/ Siebenbürgische Volkstrachten – aşa cum este menţionat pe spatele cartonului suport, imaginea reprezintă o tânără săsoaică din Cisnădioara/ Michelsberg. Statutul de recent confirmată pare a fi indicat de vârsta fragedă şi de faptul că poartă borten (podoabă de cap în forma unui cilindru îmbrăcat în catifea, destinat fetelor aflate între confirmare şi căsătorie). Portul săsesc din Cisnădioara, la fel ca cele din mai toate aşezările din jurul Sibiului sau din Ţara Bârsei, este mult mai simplificat şi urbanizat decât cele ale satelor mai izolate din Ţara Ovăzului, Valea Hârtibaciului, Valea Târnavelor sau ale celor din zona Bistriţei.

Fotografia poartă marca F. A. R. KRABS – Hermannstadt, ceea ce reprezintă numele librăriei care vindea acest produs şi nu pe cel al atelierului fotografic unde a fost probabil produsă. Friedrich Robert August Krabs[1](1817, Leipzig – 1884, Sibiu) ajunge în 1836 la Sibiu şi lucrează inţial ca ajutor de librar. În 1844 cumpără librăria Thiery şi apoi atelierul litografic Bielz, dedicându-şi o bună parte a activităţii domeniului graficii, inclusiv ca desenator-litograf. Nu există informaţii despre existenţa unui atelier fotografic inependent deţinut de Krabs, precum nu este cunoscut nici alt material fotografic în afara acestor serii de fotografii colorate cu teme etnografice. Un detaliu interesant privind datarea fotografiei este cifra „85” care se distinge pe poalele şorţului fetei şi care indică anul 1885 ca dată probabilă a realizării fotografiei, la un an după decesul lui Krabs.

---

[1] Arta germană din Transilvania în colecţia Muzeului de Artă Braşov, Braşov, 2011, pp. 12-13; 38.