Transilvania în imagini (37)

Biserica evanghelică din Bod/ Brenndorf/ Botfalu - interior

Carte poştală necirculată, anii ’20 – colecţia Renascendis

În Bod se alfă una din bisericile evanghelice mai puţin cunoscute şi vizitate din Ţara Bârsei, ceea ce nu face monumentul mai puţin interesant sau surprinzător.

Vechea biserică evanghelică a fost construită, cel mai probabil, la puţin timp după începutul secolului al XIV-lea. Primul etaj al turnului clopotniţă, de altfel şi cel mai vechi, păstrează pe faţada vestică inscripţia 1310  (realizată în secolul al XIX-lea cu ocazia uneia din numeroasele renovări) ca an de ridicare al construcţiei inţiale. Pe aceaşi faţadă a turnului, la nivelul următor, o casetă realizată în tencuială menţionează mai mulţi ani cu relevanţă pentru evoluţia monumentului. Singurul vizibil este 1799, anul în care turnul este reclădit în urma prăbuşirii etajelor superioare cauzată de un cutremur în 1790.  

În toamna anului 1802, vechea biserică este distrusă la rândul ei de un cutremur, la fel şi fortificaţiile ce o înconjurau (rămaşitele acestora fiind demolate în 1865). Construcţia noii biserici hală, încăpătoare şi austeră, este terminată în 1806. Din vechiul edificiu se mai păstrează doar ancadramentul gotic al portalului vestic şi cristelniţa de piatră, deasemenea gotică, în formă de potir, datată 1491 (parţial vizibilă şi în centrul imaginii, în prim plan, având cupa acoperită).

Pentru restaurarea interiorului bisericii s-au făcut eforturi susţinute de către Biserica Evanghelică în ultimii zece ani, în urma disoluţiei comunităţii săseşti. Covoarele orientale, datând din secolul al XVIII-lea, fixate pe strana din stânga, au fost recuperate, alături de alte două, şi sunt păstrate până în prezent în biserică.

Transilvania în imagini (21)

Codlea – Zeiden – Feketehalom

Carte poştală necirculată, anii '20 – colecţia Renascendis

Vedere de pe strada Lungă (Langgasse) spre biserica evanghelică. În centru se află vechea clădire a primăriei, construită între 1829 şi 1830, şi turnul cu ceas al fortificaţiei bisericii evanghelice. În partea stângă este surprinsă, parţial, clădirea fostului han „Zur Schwarzburg” („La Cetatea Neagră”), construită între 1910-1911. 

Inscripţia de fondare de pe frontonul clădirii vechii primării

Transilvania în imagini (4)

Tartlau – Schulen und Feuerwehrdepot/ Prejmer – Şcolile şi staţia de pompieri

Carte poştală necirculată, c. 1916-1917 – colecţia Renascendis

  

Prejmerul este una din destinaţiile turistice principale pentru cei care vizitează Ţara Bârsei, precum şi un important punct de plecare pentru oricine vrea să se familiarizeze cu civilizaţia săsească. Evident, principala atracţie este biserica evanghelică cu ampla ei fortificaţie, dar un ochi atent poate descoperi în localitate şi alte elemente de patrimoniu deosebite.

Cartea poştală, datând probabil din 1916-1917, imortalizează un complex de clădiri care, din fericire, s-a păstrat în stare bună până în prezent: şcolile şi staţia de pompieri.

Amplasate central, pe şoseaua principală vis-a-vis de biserică, cele trei corpuri ale şcolii au fost ridicate între 1846-1848 (inscripţia de fondare de mai jos încă mai exista pe corpul contral cu câţiva ani în urmă, dar e posibil să nu fi supravieţuit renovărilor recente). La fel ca în majoritatea covârşitoare a aşezărilor săseşti, şi în Prejmer învăţământul are o tradiţie lungă, prima informaţie despre existenţa unei şcoli datând din 1460. Mai mult, in interiorul fortificaţiei ce înconjoară biserică a fost amenajată încă din secolul al XVII-lea o sală de clasă pentru cazul asediilor prelungite.

Inscripţia de fondare de pe corpul central al şcolii (în anul 2006)

Incendiile au reprezentat pentru satele săseşti, ca pentru oricare altele dealtfel, unul dintre cele mai mari pericole încă de la început. Puţine aşezări săseşti nu au trecut, dealungul existenţei lor, printr-un incendiu devastator. Grija pentru prevenirea incendiilor şi pentru o intervenţie eficientă în cazul producerii acestora este vizibilă chiar din cele mai vechi statute de Vecinătate. Până în spre sfârşitul secolului al XIX-lea Vecinătăţile erau structurile responsabile pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, precum şi pentru refacerea proprietăţilor distruse de acestea. Odată cu dezvoltatea edilitară, inţial în oraşe, iar ulterior şi în aşezările mai mari au fost înfiinţate servicii comunale de pompieri voluntari. În Prejmer acesta a fost înfiinţat în 1882, aşa cum menţionează inscripţia de pe steagul pompierilor păstrat în biserica evanghelică până în prezent.

Clădirea staţiei de pompieri din Prejmer este o apariţie inedită în peisajul arhitectural rural din Transilvania. Clădirea a fost probabil construită spre mijlocul secolului al XIX-lea, într-un stil asemănător şcolii şi foarte probabil nu a avut de la început această destinaţie. Odată cu înfiinţarea serviciului comunal de pompieri şi achiziţionării utiliajelor rulante de stingere a incendiilor, clădirea a fost modificată pentru a le adăposti şi pentru a facilita accesul rapid al acestora. În imaginea de mai jos se pot observa fostele porţi de acces, în prezent zidite. Elementul arhitectural care face staţia din Prejmer complet deosebită este turnul de veghe („foişorul de foc”). Aspectul suprizător pe care îl dă ansamblului este mai apropiat de cel al unei geamii dobrogene decât de oricare alt tip de construcţie transilvăneană. Cel mai probabil, turnul a fost ridicat după 1882.

Clădirea fostei staţii de pompieri (în anul 2006)