Biserica evanghelică din Jelna/ Senndorf, jud. Bistriţa-Năsăud
În zona Bistriţei, Nösneland în germană, comunităţile săseşti cunosc un declin demografic încă de la începutul secolului al XX-lea. În unele sate populaţia scade atât de mult încât cei rămaşi aleg să se mute într-o altă aşezare învecinată. Momentul decisiv care marchează începutul exodului pentru saşii bistriţeni, ca de altfel pentru toţi saşii din Transilvania, este retragerea trupelor germane de după 23 august 1944. Dislocaţi cu sau fără voia lor de armata nazistă, mulţi ajung în Germania sau în Austria şi aleg să nu se mai întoarcă în România din cauza ameninţării sovietice, dar mai ales ca urmare a deportărilor masive la care sunt supuşi etnicii germani rămaşi în ţară.
În zona Bistriţei, Nösneland în germană, comunităţile săseşti cunosc un declin demografic încă de la începutul secolului al XX-lea. În unele sate populaţia scade atât de mult încât cei rămaşi aleg să se mute într-o altă aşezare învecinată. Momentul decisiv care marchează începutul exodului pentru saşii bistriţeni, ca de altfel pentru toţi saşii din Transilvania, este retragerea trupelor germane de după 23 august 1944. Dislocaţi cu sau fără voia lor de armata nazistă, mulţi ajung în Germania sau în Austria şi aleg să nu se mai întoarcă în România din cauza ameninţării sovietice, dar mai ales ca urmare a deportărilor masive la care sunt supuşi etnicii germani rămaşi în ţară.
La sfârşitul anilor ’40 deja majoritatea satelor săseşti bistriţene sunt
depopulate. Spre mijlocul anilor ’60 aproape toate comunităţile dispar odată cu
moartea puţinilor bătrâni care nu plecaseră şi care supravieţuiseră războiului
şi deportărilor.
Încă din anii ’50 unele biserici evanghelice rămase fără comunităţile
aparţinătoare sunt transferate ortodocşilor din satele în care se aflau, fie ca
o iniţiativă a Bisericii Evanghelice care spera ca astfel să salveze
monumentele, fie ca o măsură abuzivă de expropriere luată de noul stat totalitar.
Pentru multe biserici medievale aceasta a însemnat întradevar salvarea,
indiferent de modificările mai mult sau mai puţin fericite cărora au fost
supuse. Pentru altele transferul către un nou proprietar a însemnat începutul
sfârşitului. Fie abandonate din motive dogmatice pentru că aparţinuseră unui
alt cult, fie din motive materiale sau din indiferenţă, uneori jefuite şi
lasate să dispară treptat pentru a putea fi „recuperat” terenul pe care îl
ocupau, o serie de valoroase biserici evanghelice fie s-au pierdut, fie riscă
să se piardă.
Jelna/ Senndorf este unul din aceste triste cazuri. Biserica evanghelică
din sat a fost construită, cel mai probabil, la sfârşitul secolului al XIV-lea –
prima jumătate a secolului al XV-lea, într-un îngrijit stil gotic târziu transilvănean.
În jur de 1450, edificiul de cult catolic era cunoscut datorită relicvelor
importante deţinute, ulterior distruse în timpul Reformei. Din secolul al
XVII-lea, de la Jelna se păstrează un important manuscris de muzică bisericească
evanghelică – Cantionalul de la Jelna.
Comunitatea săsească de aici s-a stins la scurt timp după cel de-al doilea război
mondial şi biserica a fost dată în folosinţă comunităţii româneşti. Din motive
greu de înţeles, parohia ortodoxă a ales să abandoneze monumentul. La rândul ei
şi frumoasa casa parohială evanghelică de secol al XVIII-lea a căzut pradă viziunii
imobiliare a noilor stăpâni, în anii ’90 acoperişul fiindu-i înlocuit cu o
butaforie, pentru ca apoi să fie lăsată în paragină. Vremurile şi vremea şi-au
făcut treaba, iar din biserica evanghelică din Jelna nu au mai rămas multe
pietre la locul lor. În prezent, doar corul, partea cea mai veche dealtfel, se încăpăţânează
să stea în picioare.
Redusă la ruină şi înecată în vegetaţie, biserica saşilor se pierde în peisaj pe lângă semeaţa, nou ridicată, catedrală ortodoxă din micul sat bistriţean.
Perspectivă cu nou şi vechi |
Intrare liberă |
Ieşire în sacristie
|
EXIT |
Arcul de triumf |
Fosta casă parohială evanghelică
|
Consolele ogivelor bolţii corului, decorate cu figuri umane, laolaltă cu
imaginea unui sfânt de pe unul din ultimele fragmente de pictură păstrăte, par
a fi adunate într-un sfat mut în aşteptarea sfârşitului iminent.
Sfat |
Privire spre viitor |
De multe ori distrugem specificul şi istoria locală pentru că
nu ne aparţin sau pentru că nu ne identificăm cu ele, alteori pentru că aşa ne
învăţă „mai marii” comunităţii că e bine, că trebuie să-i urâm pe ceilalţi
pentru că „ne-au făcut şi ne-au dres”, dar de cele mai multe ori o facem fără
nici un motiv, din indiferenţă. Monumentele, indiferent de cine le-a ridicat,
aparţin locului şi servesc comunităţii care populează locul la momentul
respectiv, idiferent de cine o compune. Monumentele nu au preferinţe etnice,
politice sau religioase, ci doar istorie. Momumentele sunt mereu un bun care
poate aduce bine oamenilor care le îngrijesc şi folosesc, iar acesta este modul
corect în care trebuie înţelese.
Vecinătate |
Jelna, locul unde vechiul nu mai are loc de „nou”, ar trebui să ne înveţe că
identitatea locului trebuie asumată de oamenii locului, oricine ar fi ei, şi nu
suprimată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu