Comoara din emporă

În emporele bisericii evanghelice din Felmer se poate urca numai pe cele două scări exterioare, una pe latura de sud şi una pe cea de nord. De ani buni ambele sunt dezafectate, iar uşile bătute în cuie și blocate pe interior. Până ieri nu ne-am încumentat să escaladăm, cu o scară mobilă, empora vestică, dar curăţenia de toamnă şi necesitatea reparării ferestrelor ne-au împins să facem efortul. Și efortul ne-a fost răsplătit din plin!

Nu, nu am găsit aur, argint sau nestemate, nici orfevrărie liturgică sau „cocoșei” ascunse de frica năvălitorilor, dar am cunoscut, măcar pe jumătate, visul oricărui „scormonitor” prin istoria materială a saşilor. Hârtii, zeci și sute de hârtii rupte de mâna omului, roase de șoareci, mototolite, mudare şi pătate. Acte, etichete, file din cărţi de imnuri religioase (Gesangbuch), reclame, decupături din reviste de modă, reclame, ambalaje, foi din caiete de școală, bileţele, mărturii de cununie, resturi de buchete de flori, nasturi, mărgele şi bucăţi decorative de piele de pe cojoacele saşilor de altă dată au fost amestecate cu moloz, praf şi tot felul de resturi în umplutura pardoselei furate sau distruse a băncilor din emporă. O întreagă istorie de pe la 1700 până spre 1940, a fost adusă acolo în condiţii necunoscute şi transformată de generaţii șoricești în culcuşuri comfortabile. Puţine au scăpat întregi, dar încercăm să salvăm totul. Nu e uşor, umplutura trebuie cernută fir cu fir, dar ne bucurăm că putem salva ceva din memoria Felmerului. Unele vor putea fi reconstituite, complet sau parţial nu contează, dar cele mai multe vor rămâne tocătură - resturi și fragmente de viață bine rostuită.

Timpul nu ne permite să prelucrăm ştiinţific totul, cel puţin nu acum, dar pe măsură ce le curăţăm, reîntregim şi digitizăm, vrem să împărtăşim bucăţile de comoară cu voi într-o nouă categorie cu acest titlu. Cu informaţii adiţionale sau fără, transcrise şi traduse sau nu sperăm să vă bucuraţi de ele la fel de mult cum ne bucurăm şi noi.

Primele comori procesate.

Gruss aus Weidenbach/ Salutări din Ghimbav – Kavallerie-Kaserne/ Cazarma de cavalerie – Gasthaus zum guten Geist/ Hanul la spiritul bun – Schule/ Școala

Carte poştală circulată expediată în 12 octombrie 1908 din Weidenbach/ Vidombák/ Ghimbav la Felmern/ Felmér/ Felmer

Mărturie de cununie, litografie colorată manual cu aplicaţii metalice, c. 1860 (3,7x5 cm)

Text limba în gemană: Daß Sie für mich eigenommen/ Ist mir wahrlich sehr willkommen.

Bileţel pe hârtie cu model colorat, 1856 (5x7 cm)

Text manuscris în limba germană: Michael Schüller 1856

Chitanţă în limba germană, Rupea, 24 aprilie 1876 (17x20,5 cm)

Etichetă „PAPIER FIL.”, cerneală tipografică albă pe hârtie cerată neagră, a doua jumătate a secolului al XIX-lea (8x12,5 cm)

Transilvania în imagini (117)

Portret de femeie costumată pentru bal
Fotografie lipită pe carton (format CDV), c. 1875, atelier Carl Blösz, Kronstadt/ Brassó/ Braşov – colecţia Renascendis

Carl Blösz este un fotograf braşovean mai puţin cunoscut. Născut în Braşov, a studiat arta la Munchen şi Viena. Activitatea de fotograf şi-a desfăsurat-o între 1865 şi 1883, având un atelier pe Johannis Neugasse no. 637, chiar lângă biserică. În paralel s-a ocupat şi de pictură, una din lucrările sale importante fiind altarul bisericii unitariene din Braşov. În ultima parte a vieţii se mută la Galaţi.

Transilvania în imagini (116)

Portret al unui cuplu sibian

Fotografie lipită pe carton (format 11x16 cm), c. 1880, atelier Kamilla Asbóth, Hermannstadt/ Nagyszeben/ Sibiu – colecţia Renascendis

Kamilla Asbóth (1838-1908) este, alături de Julie Herter, una dintre cele mai cunoscute şi printre primele femei fotograf din Sibiu şi Transilvania. În 1871 preia atelierul unchiului său Theodor Glatz (1818-1871) din Piaţa Mare nr. 9 (mutat acolo din Piaţa Mică doar cu un an înainte). Kamilla Asbóth era nepoata lui Glatz din partea surorii sale Mathilde căs. Asbóth şi asemenea acestuia, în spriritul modei epocii, vă manifesta o predilecţie pentru fotografierea costumelor tradiţioanle ale transilvănenilor. În 1897 va vinde atelierul lui Emil Fischer.

Despre cuplul de sibieni portretizat nu cunoaştem informaţii directe, deci implicit nici etnia. Detaliile vestimentare atestă o condiţie materială bună, iar aspectul mâinilor bărbatului ar putea indica faptul că acesta era un meseriaş.

Transilvania în imagini (115)

Anna, Regina şi Lischen

Fotografie (format 9x13 cm – tip carte poştală), iulie 1914, atelier Eugen Lieblich, Hermannstadt/ Nagyszeben/ Sibiu – colecţia Renascendis

Portet de grup al trei tinere săsoaice din două sate sibiene (Șoala şi Moardăș) în ţinute cotidiene de factură tradiţională. Fotografia este imprimată pe suport de tip carte poştală, fiind scrisă, dar nu şi expediată. Textul de pe verso conţine câteva abateri de la ortografia limbii germane, cât şi un nume redat greşit (Erhmann în loc de Ehrmann – aşa cum apare pe broderia şorţului personajului central).

Text pe verso:

Hermannstadt in Juli 1914

Zum Evigen Erinerung an meine beide liebe Freundinen Regina u Lischen Erhmann aus Schaal.

Anna Schneider

Mardisch

Sibiu în iulie 1914

În veșnica amintire a celor două iubite prietene ale mele Regina şi Lischen Ehrmann din Șoala.

Anna Schneider

Moardăș

Transilvania în imagini (114)

Portret de femeie în costum tradiţional

Fotografie (format CDV), c. 1865, atelier Carl Bömches, Kronstadt/ Braşov/ Brassó – colecţia Renascendis

Carl Bömches este unul din primii fotografi care şi-a deschis un atelier în Braşov, foarte probabil în jurul anului 1860. A activat la aceaşi adresă, Klostergasse 12 (Strada Mânăstirii 12) până spre 1880 când își deschide alte două ateliere în Ploieşti (Strada Bucureşti) şi Buzău. În 1873, Leoplod Adler a lucrat cu Bömches în Braşov.

Femeia al cărei portret vi-l prezentăm astăzi este îmbrăcată într-un costum cu elemente tradiţionale corespunzător epocii. Este foarte probabil să fi vorba despre o româncă din Țara Bârsei (poate chiar din Șcheii Brașovului), dar la fel de bine poate fi vorba despre o femeie dintr-o familie braşoveană înstărită costumată pentru bal, ambele ipoteze fiind valabile în lipsa unor indicii suplimentare.

Transilvania în imagini (113)

„Biserica din Densuș” (Demsus/ Demsdorf)

Fotogravură după o fotografie de Al. Antoniu, Albumul General al României (?), partea a  II-a, Bucureşti, 1904 – colecţia Renascendis

Fotogravura de astăzi, face parte din acelaşi lot prezentat cu mai mult timp în urmă pe blog. Realizată după o fotografie de Alexandru Antoniu (fapt indicat pe planşă prin specificaţia „Colecţia Al. Antoniu”), fotogravura provine, cel mai probabil, din Albumul General al României, partea a II-a, publicat în 1904 de Socec & Co sub îngrijirea lui Antoniu. Lucrarea avea un pronunţat caracter propagandistic, într-o perioadă în care se făceau eforturi din toate direcţiile pentru conturarea şi consolidarea unei identităţi naţionale româneşti.

Alexandru Antoniu (1860 – 1925) a fost un fotograf bucureştean, activ între anii 1890-1925, foarte cunoscut şi apreciat de public în epocă. În istoria fotografiei româneşti, Antoniu nu se remarcă neapărat pentru calitatea artistică a producţiei sale fotografice, ci mai degrabă prin valoarea documentară a acesteia.

Realizată foarte probabil la sfârşitul secolului al XIX-lea, fotografia surprinde biserica din „sfântul Nicolae” din Densuș la nu foarte mult timp după ce a fost salvată de autorităţile austro-ungare de furia demolatoare spre înnoire a comunităţii locale, înainte de a fi restaurată în numeroase rânduri, dar mai ales înainte de a deveni leagăn al protoromânismului. Dincolo de starea semi ruinată, ceea ce surprinde este învelitoarea de sindrilă suprapusă acoperișului de piatră al naosului.

Transilvania în imagini (112)

Meserie, te halesc!

Restaurare de top la castelul brâncovenesc de la Sâmbăta de Sus.

Cu aproape o săptămână în urmă am făcut o plimbare până la castelul brâncovenesc de la Sâmbăta de Sus (în Lista Monuentelor Istorice îl găsim ca „Ansamblul castelului Brâncoveanu” sub codul BV-II-a-A-11815, asta ca să fie clar). Nu că n-am fi ştiut ce e acolo şi în ce hal, dar, vorba ştirilor de la ora cinci, şoc şi groază. Vă lăsăm să vă ”bucuraţi” de una din realizările mărețe ale școlii româneşti de restaurare în colaborare cu un investitor strategic. Lex vax albina!