Un obiect pe săptămână (19)

Cănceu, a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Bixad, judeţul Covasna – colecţia Renascendis

Dimensiune: H:14 cm; Dg:7 cm; Db:9,5 cm

Material: sticlă manufacturieră

Tehnică de realizare: suflare în formă, prelucrare manuală, lipire

Descriere: cănceu cu cioc, realizat sticlă transparentă de nuanţă albastră suflată în formă, având corp sferic şi gât cilindric. Baza prezintă o bordură tronconică îngustă. Piesa este decorată de caneluri verticale în spirală. Toarta, de asemenea canelată, este prelucrată manual şi lipită plastic.

Istoria sticlei transilvănene este, în ciuda câtorva sumare abordări ale temei, un capitol neexplorat. Informaţiile scrise plasează debututul producţiei de sticlă manufacturieră (glajă) în Transilvania la începutul secolului al XVII-lea, realitate confirmată şi de datarea în această perioadă a primelor piese care pot fi considerate autohtone. Amplasarea atelierelor de sticlărie (glăjării) s-a făcut întotdeauna în zone împădurite, la poalele dealurilor sau munţilor, pentru a avea o sursă de lemne de foc - necesară funcţionării cuptoarelor de topire a sticlei -  în imediata apropiere.

Până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sticlăria rămâne un produs de lux destinat uzului reşedinţelor nobiliare şi ale orăşenilor înstăriţi, breslelor, bisericilor şi altor clădiri de importanţă edilitară (în special pentru realizarea ochiurilor de fereastră). Majoritatea glăjăriilor timpurii sunt înfiinţate pe domenii nobiliare sau de către magistraţii oraşelor prin aducerea unor meşteri străini, în special din zona Boemiei.

Manufactura de sticlă de la Bixad şi-a început activitatea la puţin după jumătatea secolului al XVIII-lea şi a funcţionat până spre sfârşitul primului război mondial. Foarte probabil, după cea de la Porumbacu de Sus, este cea mai longevivă şi productivă glăjărie transilvăneană. 

Dacă ai un obiect similar pe care l-ai putea dona Centrului de Studii Medievale şi Moderne din Felmer, te rugăm scrie-ne la adresa radu.barla@renascendis.org. Află mai multe AICI.

Transilvania în imagini (29)

Sächsisch-Regen/ Szászrégen/ Reghinul săsesc (astăzi doar Reghin)

Carte poştală necirculată, 1934 – colecţia Renascendis

Panoramă a Reghinului realizată de pe un deal din vecinătate. În centrul imaginii, în plan îndepărtat, se observă biserica evanghelică.

Transilvania în imagini (28)

Salutări din Nocrich/ Gruss aus Leschkirch/ Űdvőzlet Újegyházról

Carte poştală necirculată, anii ’20 – colecţia Renascendis

Cartea poştală de astăzi face o interesantă alăturare între imaginea bisericii evanghelice fortificate şi a prăvăliei din Nocrich.

În prezent, doar un sat reşedinţă de comună, Nocrich a fost din 1349 până în 1874 sediul scaunului săsesc cu acelaşi nume. Importanţa istorică a Nocrichului nu este dată numai de statutul administrativ al aşezării, ci şi de faptul că aici s-a născut, în 1721, cunoscutul guvernator sas al Transilvaniei, Samuel von Brukenthal. Vechea biserică evanghelică, demolată în 1807 din cauza deteriorării semnificative în incendiul din 1800, a fost fortificată la sfârşitul secolului al XV-lea şi pe parcursul secolului al XVI-lea. Între 1803 şi 1806 se construieşte noua biserică evanghelică.

Transilvania în imagini (27)

Siebenbürgen Wallacherinen/ Românce din Transilvania

Fotografie (portret de grup), probabil atelier sibian, c. 1880 – colecţia Renascendis

  

Despre atracţia faţă de elementele etnografice manifestată de populaţia, în special urbană, din zona de locuire săsească, am mai vorbit aici. Pe lângă temele etnografice specifice propriei naţiunii, cercetătorii saşi au fost primi care s-au ocupat, în mod sistematic, de etnografia populaţiei româneşti. Treptat, preocupărilor ştiinţifice li s-au adaugat cele ale fotografilor din acelaşi areal, care au dedicat serii întregi de fotografii, executate atât pe teren cât şi în studio, românilor, portului, locuinţelor şi ocupaţiilor tradiţionale ale acestora. Fotografia pe care o prezentăm aici se încadrează în această categorie, fapt susţinut şi de înscripţia de pe verso „Siebenbürgische Walacherinen”, care, cel mai probabil, o atribuie unui colecţii etnografice săseşti din perioadă. Portretul imortalizează un grup de trei românce, din zona Sibiului, în costum de sărbătoare, şi este realizat într-un atelier fotografic sibian, în jurul anului 1880.

Transilvania în imagini (26)

Castelul Bethlen de la Criş/ Kreisch/ Keresd, jud. Mureş

Fotografie, 1967 – colecţia Renascendis

Castelul Bethlen de la Criş este o mică reşedinţă nobiliară fortificată, de ţară, proprietate a familiei Bethlen - ramura Criş. Forma amsamblului este rezultatul dezvoltării din secolele XVI-XVII în jurul donjonului cilindric medieval, ulterior denumit Turnul Arcaşilor. Stilul predominant este cel al renaşterii transilvănene, fapt care a făcut remarcat ansamblul, în peisajul arhitectural transilvănean, încă din secolul al XIX-lea. Exteriorul ultimului etaj al turnului este decorat cu o friză compusă din basoreliefuri ce reprezintă soldaţi cu diferite arme. În jurul castelului, în secolele XVIII-XIX, a fost amenajat un parc dendrologic în stil englezesc.

În anul 1949, ca majoritatea proprietăţilor nobiliare transilvănene, castelul de le Criş a fost naţionalizat, devenind, după schema deja tradiţională utilizată de autorităţile comuniste, sediul GAS-ului şi apoi CAP-ului local. Colecţiile de artă, biblioteca şi toate celelalte lucruri de valoare adapostite în interioarele amsamblului arhitectural au fost fie confiscate de diverse autorităţi, fie jefuite sau distruse de localnici. În 1976, Direcţia Monumentelor Istorice, încă sub conducerea lui Vasile Drăguţ, reuseşte să finalizeze demersurile pentru evacuarea CAP-ului şi începe restaurarea castelului. Desfiinţarea Direcţiei Monumentelor Istorice în 1977 duce la întreruperea restaurării şi la abandonarea amsablului în ruină. Starea acestuia se deteriorează semnificativ până în la începutul anilor ’90, când reintră în atenţia Ministerului Culturii şi se întreprind primele  lucrări de conservare. Retrocedat moştenitorilor de drept, în 2007, restaurarea castelului este continuată prin eforturile familiei Bethlen.

Text pe spatele fotografiei:

Castelul de la Criş, jud. Mureş

- Foto Vlasto - 1967

Un obiect pe săptămână (19)

Plan de construcţie şi situaţie, 1 mai 1860, Cluj/ Klausenburg/ Kolozsvár – colecţia Renascendis

Dimensiune: 24x33 cm;

Material: hârtie, cerneală ferogalică, creion, acuarelă

Tehnică de realizare: desenare, trasare în cerneală, colorare, scriere, lipire

Descriere: plan de construcţie şi situaţie al unei gospodării clujene, de la mijlocul secolului al XIX-lea, realizat în cerneală ferogalică, creion şi acuarelă pe hârtie. Construcţiile existente sunt marcate cu acuarelă de culoare neagră, iar cele care urmează să fie realizate în acuarelă roşie. Planul prezintă situaţia generală a proprietăţii prin raportare la străzile la intersecţia cărora se află (latura scurtă şi accesul spre „Ungargasse” – Uliţa Ungurilor). În partea dreaptă a planului, sunt reprezentate două secţiuni ale construcţiilor autorizate, în dreptul propriilor amplasamente. Între cele două se află intercalat textul:

Bau et Situationsplan für Herrn Jacob Weissbach zur Anbauung eines Zimmers, Untermaurung der hölzernen Stallung nebst Werkstadt und Aufführung eines feuersicheren Essrauchfanges. Stadt N[otar]

(Traducere: Plan de construcţie şi situaţie pentru domnul Jacob Weissbach pentru construirea unei camere, întărirea grajdului de lemn şi a atelierului şi ridicarea unui cămin de foc cu horn. Notarul oraşului.)

Imediat sub este un timbru fiscal de 15 kreutzer şi semnătura proprietarului.

Planul este datat (Klausenburg den 1ten Mai 1860/  Cluj, 1 mai 1860)

şi semnat de reprezentantul autorităţilor orăşeneşti în colţul din dreapta jos.

Ordinea impusă de autorităţile austriece în Transilvania, pe parcursul secolelor XVIII-XIX, este o realitate general acceptată şi cunoscută, ba mai mult, devenită proverbială. Cu toate acestea nu avem mereu o imagine exactă a ceea ce presupunea această elaborată construcţie de legi, norme şi prevederi şi nici a modului în care afecta viaţa cotidiană.

La oraş, unde aglomerările umane aduc cu sine probleme care ţin de asigurarea igienei publice, a prevenirii epidemiilor şi incendiilor, reglementarii practicării meşteşugurilor şi multe altele, legile, normele şi practicile care funcţionau în perioadă sunt adesea surprinzătoare. Aşa este şi acest plan care autorizează extinderea şi îmbunătăţirea unei gospodării. Chiar dacă nu este întocmit cu aceaşi exactitate ca un echivalent din contemporaneitate, grija autorităţilor orăşeneşti faţă de cunoaşterea situaţiilor cadastrale reale şi controlul exercitat asupra acestora, la jumătatea secolului al XIX-lea, sunt remarcabile.

Dacă ai un obiect similar pe care l-ai putea dona Centrului de Studii Medievale şi Moderne din Felmer, te rugăm scrie-ne la adresa radu.barla@renascendis.org. Află mai multe AICI.

Transilvania în imagini (25)

Braşov/ Kronstadt/ Brásso

Vedere de pe dealul Warthe spre Biserica Neagră

Carte poştală circulată în 1937 – colecţia Renascendis

Panoramă a Braşovului realizată de pe dealul Warthe, probabil din zona Turnului Alb, ţinând de poziţionarea cont de poziţionarea faţă de Biserica Neagră. Cartea poştală a fost expediată pe 10 august 1937 din Braşov spre Iaşi.

Text pe spate: Salutări, urmează un cadou. Hermy