18 aprilie – Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor

Astăzi este ziua în care ne amintim că în restul anului uităm de monumente. Cel puţin în România şi cel puţin de majoritatea lor.

Anul acesta tema este patrimoniul educaţiei, aşa că la Felmer privim prin una din ferestrele fostei şcoli evanghelice. 18 aprilie – Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor?

Transilvania în imagini (111)

Cetatea Râşnov/ Rosenauer Burg/ A barcarozsnyó vár

Fotografie, 16 aprilie 1939, autor necunoscut – colecţia Renascendis

Vedere luată de pe actuala stradă I. L. Caragiale spre dealul cetăţii, nu cu mult înaintea începerii celui de-al doilea război mondial, într-un Râșnov fără betoane, termopane, parcări subterane şi mai ales fără trenuleţ cu cremalieră. Evident, un Râşnov mai trist, mai puţin atractiv turistic, cu o cetate mai puțin medievală decât în prezent. ;)

Text pe spate în limba maghiară

A rozsnyói vár, 1939. IV. 16. (Cetarea Râşnov, 16 aprilie 1939)

Transilvania în imagini (110)

Portret de femeie

Fotografie (format 11x21 cm), 1905, atelier Fekete Sándor, Nagyvárad/ Großwardein/ Oradea (Mezötelegd/ Tileagd) – colecţia Renascendis

Un nou portret realizat în atelierul orădean al lui Fekete Sándor, de această dată al unei tinere din Tileagd. De remarcat sunt urmele retuşului aplicat pe cliseu în zona taliei femeii, imediat sub mâna dreaptă.

Text în limba maghiară pe spate:

Emlékul!

a legjobb apánok

szeretö gyermeke

Margit

Mezö-Telegd 1905 majus 10.

(Amintire!

celui mai bun tată

fiica iubitoare

Margit

Tileagd, 10 mai 1905)

Transilvania în imagini (109)

Portretul unui locotenent din regimentele regale maghiare de husari ale armatei austro-ungare

Fotografie lipită pe carton (format 11x20,5 cm), 1910, atelier Fekete Sándor, Nagyvárad/ Großwardein/ Oradea – colecţia Renascendis

Fotografia de astăzi înfăţisează un locotenent dintr-un regiment de husari în uniformă completă şi este datată pe spate, cu creionul, 1910.

Fekete Sándor este unul dintre fotografii orădeni importanţi din ultimul sfert al secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Şi-a început activitatea în jurul anului 1880 şi a colaborat cu Décsey Ilka şi probabil Mezey Lajos în atelierul lui Décsey Ede (tatăl lui Ilka) din actuala stradă Episcop Mihail Pavel nr. 3 (Kőzép utca 8 szám). În 1884 preia atelierul de la fiica lui Décsey ca succesor al acesteia, iar în 1886 se mută pe aceeaşi stradă la numărul 8. Din 1890 a deţinut titlul de fotograf imperial.

Un obiect pe săptămână (37)

Ac de voal (Bockelnadel), prima jumătate a secolului al XIX-lea, atelier transilvănean (meşter RN) - colecția Renascendis

Dimensiune: D: 2,6 cm; H: 1,6 cm

Material: argint, aur, email, cupru, granate, sidef

Tehnică de realizare: turnare, cizelare, aurire, emailare, şlefuire, montare, nituire

Descriere: ac de voal floriform compus din şase elemente suprapuse şi unite printr-un ax nituit la capătul inferior. Placa suport este decorată cu motive vegetale şi florale din turnare, vizibile în special pe verso, email verde-deschis şi albastru şi patru caboşoane cu sidef diametral opuse două câte două. Pe spatele plăcii suport este sudat sistemul de prindere – un ac cu balama şi un cârlig, cel din urmă marcat cu marca de meşter RN şi o marcă de oraş ilizibilă. Urmează alte două plăci cu decor vegetal suprapuse, prima emailată în albastru închis, cea de-a doua decorată cu patru granate roşii caboșon. Un element din tablă de cupru cu patru lobi rolați fixează ultima placă decorată cu email alb. Toate piesele sunt unite prin axul ataşat butonului central cu o casetă circulară, bordată cu motiv de sârmă răsucită, în care este montat un granat verde faţetat. 

Acest tip de ace de voal este specific sfârşitul de secol al XVIII-lea şi începutului secolului al XIX-lea. Sunt aproape exclusiv întâlnite în costumul patricienelor (femeilor din familii săseşti înstărite din oraşe şi târgurile mari) fiind podoabe minuţios lucrate din materiale de bună calitate.