Un obiect pe săptămână (26)

Cahlă nesmălţuită, secolele XVI-XVII, Secuime - colecţia Renascendis

Dimensiune: L:20,5 cm; LA:18,5 cm; A:4 cm

Material: lut, nisip cernut, mică

Tehnică de realizare: frământare, modelare manuală, presare în tipar (cu lemn şi pânză), uscare,

Descriere: cahlă placă dreptunghiulară, de factură barocă, nesmălţuită, arsă neuniform, cu decor stilizat în relief. Bordura, uşor înălţată faţă de câmpul cahlei, are un decor geometric amplu compus dintr-o succesiune de chenare liniare şi celulare. Central cahlei este decorat cu un medalion cu patru lobi, în formă de fructe de ananas, suprapuşi peste un chenar ovoidal geometric şi intercalaţi cu motive vegetale stilizate şi cruciforme flancate de câte două puncte.

Cahlele nesmălţuite, la nivel generic, înglobează cele mai vechi tipologii de cahle de pe teritoriul Transilvaniei. Cele mai timpuri, de tip oală, cu diverse forme şi dimensiuni, ocupă un interval generos, din secolul al XV-lea până în secolul al XVII-lea, dar sunt, majoritatea covârsitoare, nedecorate. Cahlele placă nesmălţuite, şi ele dâtând chiar din secolul al XV-lea, cunosc două forme de decor – cel în relief şi cel cu mică („micăsare” – procedeu care presupune fie acoperirea cu mică, fie înglobarea acesteia în pasta de lut).

Producţia cahlelor nesmăţuite continuă până la mijlocul secolului al XIX-lea, în unele cazuri chiar şi după această limită. Deşi din secolul al XVII-lea cunosc o puternică concurenţă din partea celor smăţuite, cahlele nesmălţuite reprezintă până la final o variantă mai puţin costisitoare pe care cei care voiau o sobă decorată. În mod cert, din secolul al XVIII-lea, cahlele nesmălţuite sunt întâlnite numai în reşedinţe rurale, nepretenţioase.

Chiar dacă adesea împart aceleaşi forme şi decoruri cu cele smălţuite, coleţionarii le-au preferat pe acestea din urmă, datorită simplului fapt că fondul cromativ le face mai spectaculoase. Probabil datorită acestei situaţii numărul cahlelor nesmălţuite mai vechi de secolul al XVIII-lea este mult mai mare în fonduri arheologice decât în colecţii de ceramică.

Dacă ai un obiect similar pe care l-ai putea dona Centrului de Studii Medievale şi Moderne din Felmer, te rugăm scrie-ne la adresa radu.barla@renascendis.org. Află mai multe AICI.

Transilvania in imagini (46)

Salutări din Homorod – Gruss aus Homorod (Hamruden/ Homoród)/ Baiă – Bad

Carte poştală circulată în 13 august 1940 – colecţia Renascendis

Satul Homorod a fost considerat, de peste un secol, unul dintre cele mai pitoreşti sate săseşti din zona Rupei/ Reps. Coloniştii germani aşezaţi în secolul al XII-lea, au construit în secolul al XIII-lea o interesantă biserică în stil romanic, ulterior fortificată în secolele XV-XVI. Vechiul cor al bisericii a fost înglobat în parterul puternicului turn de apărare vizibil în imaginea de sus şi încă mai păstrează fragmente din fresca de factură romanică. Biserica evanghelică este înconjurată de o incintă rectangulară cu turnuri pe fiecare colţ şi drum de strajă, iar aceasta dublată de un zwinger.

În secolul al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, pe două din laturile zwingerului sunt construite clădiri de uz edilitar. Spre exemplu, clădirea cu un singur nivel, aflată pe colţ, între cele două corpuri de clădire cu etaj, poartă pe fronton inscripţia „Saal”, adică sală de festivităţi/ bal. În fapt, aceste noi construcţii sunt un bun martor al nivelului de dezvoltare al comunităţii al momentul respectiv.

De asemenea, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Homorod au funcţionat băi curative care utilizau apele şi nămolul sufuros datorate vulcanilor noroioşi locali. Dezvoltate în timp până la nivelul unei staţiuni balneo-climaterice apreciate la nivel internaţional, băile Homorod (a nu se confunda cu Băile Homorod din judeţul Harghita) au fost închise în 1975, fiind părăsite şi în prezent.

Cartea poştală  a fost expediată în data de 13 august 1940 din Homorod spre Bucureşti.

Text pe spate:

Frumoase salutări din Băile Homorod Rupea.

Transilvania în imagini (45)

Portret de grup – mamă şi fiică din Ţara Bârsei/ Burzenland/ Barcaság

Fotografie, atelier Carl Muschalek, Kronstadt/ Brassó/ Braşov, circa 1900 – colecţia Renascendis

Fotografia fixează imaginea unei mame şi a fiicei sale, românce din Ţara Bârsei, într-o vestimentaţie mixtă, compusă din piese vestimentare orăşeneşti laolaltă cu elemente de factură tradiţională (învelitoarea de cap, şorţurile). Atenţia privitorului este atrasă de un detaliu mai puţin obişnuit, pe care fotograful a reuşit să-l întroducă discret în compoziţie – buchetul de flori –, pe lângă cele relativ uzuale – cartea din mâinile mamei, florile de pe masa prezentă în latura stîngă.

Carl Muschalek (1857-1904) este, alături de Leopold Adler, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi fotografi braşoveni din ultimul sfert al secolului al XIX-lea şi primul deceniul al secolului al XX-lea. O serie de fotografii păstrate la Direcţia Judeţeană Braşov a Arhivelor Naţionale datează chiar din 1873, ceea ce înseamnă că Muschalek deja practica fotografia la vârsta de 16 ani. În 1884 îşi deschide propriul atelier fotografic la adresa Purzengasse No.27 (ulterior No.536) / Strada Porţii nr. 27.

Transilvania în imagini (44)

Miri din Sibiu/ Hermannstadt/ Nagyszeben

Fotografie, atelier Wilhelm Auerlich, Hermannstadt, începutul secolului al XX-lea – colecţia Renascendis

Portretul cuplului de miri, pe care îl prezentăm astăzi, este o producţie clasică a fotografiei de nuntă de la sfâşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Vestimentaţia de bună calitate a celor doi tineri pare să indice apartenenţa la un grup social înstărit. Din acest motiv, determinarea etniei, fără indicii suplimentare, este imposibilă. Pentru acest interval cronologic şi pentru presupusul context social căruia aparţin, diferenţele vestimentare între etnii aproape dispar.

Wilhelm Auerlich (1853-1917) este unul dintre cei mai importanţi fotografi sibieni ai ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea şi primele două ale celui de-al XX-lea. Auerlich a lucrat la Bucureşti între 1880 şi 1884 ca şef al studioului Herter. În 1884 vine la Sibiu pentru a conduce noul atelier Herter de aici. În 1887 îşi deschide atelier sub nume propriu pe Heltauergasse 53 şi, ulterior,  o filială la Viena. 

Transilvania în imagini (43)

Interior de bucătărie din Ţara Bârsei/ Küche innen aus Burzenland/ Barcaság konyha belső

Fotografie, februarie 1943 – colecţia Renascendis

Cel mai adesea avem ocazia să admirăm imagini vechi cu exterioarele caselor. În puţinele cazuri în care avem acces la interioare de epocă, imaginile sunt oarecum supuse unor filtre. Fie că vorbim de pictură, de fotografie etnografică, de gravuri sau desene, interioarele reproduse sunt, prin excelenţă, o proiecţie a imaginii din epocă despre tradiţional sau o anumită zonă ocupaţională. Interioarele comune, ale caselor şi gospodăriilor oamenilor simpli din trecut, aproape că scapă atenţiei şi, totodată, par să nu prezinte mare interes pentru aproape nimeni. Cu toate acestea, putem creşte considerabil înţelegerea noastră, din punct de vedere istoric, antropologic, social, economic sau pur şi simplu uman, asupra epocilor mai apropiate sau mai îndepărtate cunoscând imagini ale interioarelor în care au trăit înaintaşii noştri.

Fotografia surprinde imaginea unei femei, cu şorţ şi papuci de pâslă, gătind într-o bucătărie rurală simplă, chiar austeră, a unei gospodării din Ţara Bârsei. Modul general de realizare, încadrarea, calitatea fotografiei denotă intimitate şi ne demonstrează că avem în faţă o imagine personală, de familie. Cu atât mai mult, valoarea acestui document vizual nepretenţios, este mai mare. Pe spatele fotografiei este înscrisă data 1943. február.  

Transilvania în imagini (42)

Braşov/ Kronstadt/ Brassó

Fotografie, începutul anilor ’40 – colecţia Renascendis

Panorama a cetăţii Braşovului şi a cartierului Şchei realizată de pe drumul spre Poiana Braşov.

Transilvania în imagini (41)

Cuplu de tineri saşi din Cristian/ Neustadt, jud. Braşov

Fotografie, anii ’60 – colecţia Renascendis

În anii ’60, după refacerea comunităţilor, în urma distrugerilor celui de-al doilea război mondial, în urma deportărilor din a doua jumătate a anilor ’40, în urma colectivizării şi a naţionalizării, dar până la începutul exodului, saşii se întorc către valorile tradiţionale (în formula în care acestea au fost restabilite iniţial în anii ’30), răspunzând nevoii acute de regenerare şi întărire a idenţităţii etnice în faţa agresiunilor regimului socialist. Tinerii saşi din această perioadă, mulţi dintre ei cu pregătire universitară şi deschideri mai largi decât marea majoritate a populaţiei României din epocă, datorate avantajului limbii germane, sunt în prima linie a acestui fenomen.

Fotografia pe care vi-o împărtăşim astăzi vine în confirmarea celor de mai sus. Cuplul de tineri saşi, în jurul vârstei de 20 de ani, îmbrăcat în costume tradiţionale din Ţara Bârsei, participa, probabil, la o serbare a comunităţii din Cristian/ Neustadt. În fundal se observă turnul bisericii evanghelice din comună.

Text pe spate:

Truetsch Valtraudt.

an I pediatrie

Braşov