Transilvania în imagini (74)

„Casă ţărănească, Interior”

Fotogravură după o fotografie de Al. Antoniu, Albumul General al României (?), partea a  II-a, Bucureşti, 1904 – colecţia Renascendis

Imagine a camerei de oaspeţi („casa bună”) dintr-o casă românească tradiţională din zona Sibiului. Fotogravura este realizată după o fotografie Alexandru Antoniu (fapt indicat pe planşă prin specificaţia „Colecţia Al. Antoniu”). Ca şi cele pe care le-am prezentat anterior provine, cel mai probabil, din Albumul General al României, partea a II-a, publicat în 1904 de Socec & Co sub îngrijirea lui Antoniu. Lucrarea avea un pronunţat caracter propagandistic, într-o perioadă în care se făceau eforturi din toate direcţiile pentru conturarea şi consolidarea unei identităţi naţionale româneşti care să includă şi comunităţile româneşti din afară Regatului.

Transilvania în imagini (73)

Portret de grup - ţărani români din zona Sibiului

Fotografie lipită pe carton, c. 1900, atelier Wilhelm Auerlich, Hermannstadt/ Sibiu/ Nagyszeben – colecţia Renascendis

Fotografia de astăzi prezintă un grup de trei ţărăni români, două femei şi un bărbat, din zona Sibiului (posibil din Topârcea) în costume tradiţionale.

Wilhelm Auerlich (1853-1917) este unul dintre cei mai importanţi fotografi sibieni ai ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea şi primele două ale celui de-al XX-lea. Auerlich a lucrat la Bucureşti între 1880 şi 1884 ca şeful studioului Herter. În 1884 vine la Sibiu pentru a conduce noul atelier Herter, iar în 1887 îşi deschide atelier sub nume propriu pe Heltauergasse 53 şi ulterior  o filială la Viena. 

Transilvania în imagini (72)

Portret de grup

Fotografie cartonată, c. 1900, atelier Bach Károly (Carl Bach), Gyulaféhervár/ Karlsburg/ Alba Iulia – colecţia Renascendis

Carl Bach (Bach Károly) este probabil cel mai cunoscut şi longeviv fotograf din Alba Iulia de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Nu ştim exact perioada în care a activat, dar se păstrează fotografii semnate de Bach încă de la 1880. Portretul „en buste” al grupului de trei femei pe care îl prezentăm astăzi este realizat în jurul anului 1900 şi face parte din ultima faza a producţiei fotografice a lui Carl Bach.

Transilvania în imagini (71)

Braşov/ Kronstadt/ Brassó

Carte poştală necirculată, Foto Knauer Braşov, anii ’20– colecţia Renascendis

Carte poştală realizată după o fotografie a jumătăţii nordice a cetăţii Braşovului. Vederea este luată de pe dealul Warthe, din dreptul fostului liceu evanghelic „Johannes Honterus”, astăzi maternitatea municipală. În prim plan se află Turnul Negru.

Un obiect pe săptămână (31)

Candelă din cositor, sfârşitul secolului al XVIII-lea, probabil atelier transilvănean  – colecţia Renascendis

Dimensiune: H: 15,2 cm; D: 7,4 cm

Material: cositor

Tehnică de realizare: turnare, strunjire, incizare, ştanţare, lipire

Descriere: candelă da formă conică realizată din cositor. Gâtul tronconic este terminat cu o buză înaltă ce reproduce imaginea unor flăcări. Cele trei braţe, pornite dintr-un brâu median, sunt decorate cu un penaj în relief (solzos) şi se termină cu un cap de vultur încoronat, prevăzut cu orificii de prindere pentru lanţuri. Partea inferioară a corpului candelei este decorată prin ştanţare cu motive vegetale. Aceleaşi motive decorează şi butonul masiv, tronconic cu anou de prindere din partea inferioară a piesei.

Candelele din cositor, de diverse tipuri şi dimensiuni, sunt nişte apariţii ocazionale în colecţiile muzeale şi private din România. Deşi nici una nu prezintă nici un fel de marcaje care să ateste clar provenienţa, răspândirea geografică relativ uniformă în Transilvania, Banat, Ţara Românească şi Moldova pare să indice că au fost produse în ateliere transilvănene (cel mai probabil din Braşov şi Sibiu). Încercările meşteşugarilor de a eluda reglementările breslelor sunt destul de bine documentate şi se poate presupune despre cositorari că nu făceau excepţie, mai ales în cazul unor produse destinate exclusiv exportului şi comunităţilor ortodoxe din interiorul Transilvaniei.

Transilvania în imagini (70)

Ţărancă la război

Fotogravură după o fotografie de Al. Antoniu, Albumul General al României (?), partea a  II-a, Bucureşti, 1904 – colecţia Renascendis

Fotogravură ilustrând o ţărancă, cel mai probabil din zona Sibiului, ţesând la război. Fotogravura este realizată după o fotografie Alexandru Antoniu (fapt indicat pe planşă prin specificaţia „Colecţia Al. Antoniu”). Ca şi cele pe care le-am prezentat anterior provine, cel mai probabil, din Albumul General al României, partea a II-a, publicat în 1904 de Socec & Co sub îngrijirea lui Antoniu. Lucrarea avea un pronunţat caracter propagandistic, într-o perioadă în care se făceau eforturi din toate direcţiile pentru conturarea şi consolidarea unei identităţi naţionale româneşti care să includă şi comunităţile româneşti din afară Regatului.

Transilvania în imagini (69)

Familie de saşi din Sibiu/ Hermannstadt/ Nagyszeben

Fotografie cartonată, c. 1890-1895, atelier Victor Mysz, Hermannstadt/ Sibiu/ Nagyszeben – colecţia Renascendis

Astăzi vă prezentăm una dintre cele mai frumoase şi interesante fotografii din colecţia Renascendis. Portetul de familie este realizat în jurul anilor 1890-1895, în atelierul fotografului sibian Victor Mysz. Avem sub ochi imaginea unei mame (la stângă) şi a celor trei copii ai săi însoţiţi, cel mai probabil de o bunică. Mezina familiei este îmbrăcată într-o ţinută cu evidente influenţe din partea portului tradiţional săsesc, ţinută pentru fetiţe foarte la modă în epocă printre populaţia săsească urbană înstărită.

Contrastul realizat de vestimentaţia personajelor este evident, opune lumea oraşul celei a satului, sugerând simultan relaţiile fireşti dintre cele două, la monentul respectiv. Referitor la femeia aflată în spatele copiilor, stând în picioare, despre care am considerat că este o bunică a familiei, unii ar putea găsi argumente cum că este, mai degrabă, slujnica  – o ţărancă din împrejurimile Sibiului. În epocă, era o practică obişnuită ca familiile săseşti înstărite de la oraş să aibă ajutoare în casă. De obicei, acestea erau fete venite de la sat, dar foarte rar tot săsoaice. Este destul de puţin probabil ca acestă familie să aibă ca ajutor în casă o femeie matură, săsoiacă şi să dorească să se fotografieze împreună, mai ales când aceasta poartă haine ţărăneşti şi nu orăşeneşti. Mult mai credibil este ca femeia să fi fost bunica maternă a copiilor, posibilitate susţinută şi de anumite asemănări fizionomice. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, din ce în ce mai multe fete din mediul rural erau trimise la şcoli în speranţa unei căsătorii avantajoase, care să le permită avansarea pe scara socială şi mutarea la oraş. Părinţii acestora rămâneau, în schimb, la sat. Şi aici este posibil să avem un astfel de caz: o ţărancă, purtând hainele bune, de sărbătoare, a venit în vizită la fiica şi nepoţii săi de la oraş, iar evenimentul este imortalizat fotografic.